Leapsa UPC si cadoul... de Mos Craciun

Palma de... aur
Am vazut rezultatele. Cand eram mica am purtat trening scamosat. Dar n-am facut din asta emotie de capatai. Traiasca parintii si incurajarile!
--------------------------
...am primit stacheta de la valy cred prima oara...si tot ma duc...si stiu ca si de la emberke a venit...

Am mancat un meniu branduit astazi, de la mecusor desigur, si tot n-am inspiratie:)...iar daca textele pe care as vrea sa le scriu pentru a castiga laptopul ar putea fi tiparite cu seva extrasa din fosele nazale, apai astazi as fi nominalizata la premiile Pulitzer:). Dar am sa specific ca iau doua tipuri de pastile, folosesc servetele de la doua marci diferite, port haine groase si il astept pe Mos Craciun intr-un apartament cu soba de pe strada Gyorgy Dozsa.

Incheind aici paragraful medical, respectand platforma impusa de upc, pentru ca de Mos Craciun, in acest an nu mai ajung acasa, in dulcele targ al Iesilor, ci raman stransa pana la sufocare in bratele biroului, fiindca nu-i am aproape pe cei pe care-i vad de 5-6 ori in 365 de zile si nici nu voi face sarmale ori chisca (caltabos), imi doresc ca in noaptea de Ajun sa vina Mosul la mine si sa-mi aduca pe Pantera Roz (sub forma de personaj construit din materiale textile). Ar fi primul an, in care va trebui sa-i fac fata Mosului singura si oricat de tendentioso-imoral ar parea pentru unii dintre cei apropiati:), situatia e fix asa in sensul obiectiv!

Pe Pantera o vreau ca un omagiu pentru vremurile trecute in care cei mari aveau grija ca noi sa nu vedem lipsurile, conflictul social, limitarile date de ratia de ulei/zahar si care astazi sa imi zambeasca de pe vitrina mancata de cari fara sa ma faca sa adun ranchiuna cu fiecare Orban beat sau nu la volanul masinii, care face accident cu victima sau nu, care minte sau nu, care injura ziaristi sau nu, unTurcescu care este sau nu justitiar media in cautarea coroanei la CRP, o Elodia jucata si dejucata in zeci de episoade siropoase.

Vreau doar sa evit a ma prinde in mascarada mediatica pentru ca astazi mi-e rusine ca am absolvit Jurnalismul. Vreau ca peste 3 zile sa ma bucur pentru ca parintii mei au obtinut victoria de a ne creste intr-un mediu cu optiuni si sa constientizez pentru a nu stiu cata oara ca multe avem de inteles inainte de a spune. Vreau sa am un reper. Si vreau sa nu fe unul dureros.

Predau legatura Sfantului Petru, ownerului gandacului, unei figuri carismatice pentru mine in lumea online, Simonei care nu face sarmale de Craciun pentru ca le va manca la maica-sa si la soacra-sa si nu in ultimul rand...ratacitului.

Le urez somn usor competitorilor!:)

Rod comentarii si pe eVineri.ro

Parca menit sa-mi alunge intristarea de la povestea cu Mecusorul, astazi echipa eVineri.ro m-a rugat kindly sa ma alatur demersului lor si astfel sa-mi inlesneasca ascensiunea financiara spre Seat Ibiza galben cu care sa alerg pe strazile din orasul Trandafirilor pe toti tinerii cu szepseg pe visage.

Nu am refuzat pentru ca desigur eu cred in puterea cuvintelor, mai ales acum, in preajma Sarbatorilor cand avem de mintit o masa de depresivi ca Mosul le va aduce Touareg, iubite, iubiti, cadouri de tot felul. :)

Scriem acolo cu totii ce ne dorim de la Mos Gerila! Pe eVineri.ro.

Lunch break la mecusor...

Asa cum ne place sa mergem in "cardasie" sa luam masa de pranz, astazi gloriosii departamentelor de publicitate si design si-au grabit pasii infometati catre unicul si precarul Mc Donald's din oras, acela care nu are Mc drive si care, spre mirarea multora, face casa comuna cu unul dintre cinematografele citadelei.

Azi, si nu e unica zi in care avem peripetii, odata ce ne-am afisat la rand, toate casele au intrat in colaps, motiv pentru harncii supervizeri sa intre in panica si sa inceapa resetarea acestora cu niste chei secrete.

La primele doua case serveau Stefan si Razvan, doi tineri cu urme clare de adolescenta pe chip: Stefan inca incercat de acneea juvenila, Razvan - cu tepi bine coafati chiar si prin sapcuta comica obligatorie.

Pauza noastra apasatoare si timpii morti de la Mec faceau ca unele glasuri sa propuna o schimbare de locatie pentru masa de pranz. Ca sa nu ne alunge, supervizerii incercau rezolvarea problemei in timp "real", interval suficient pentru cei doi nataflleti sa se apropie unul de altul si sa-si sopteasca cateva nimicuri.

Cu ochii pe ei, vad cum frumuselul de Razvan isi asaza lenjeria intima prin pantalonii stramti (asta ca sa spun in termeni joviali si nu murdari ce-am vazut de fapt ca se intampla pe partea ventrala, in zona mediana cu mana lui). Ma blochez la randul meu trasnita, crezand ca misiunea si toate aspectele igienice de la Mec sunt trustable si la noi. Ma intorc cu 40 de grade si incerc sa transmit din "groaza" mea colegilor.

Dar vai, tocmai s-au reparat casele si comenzile par sa curga garla. Andrei e primul la rand. Cu o dexteritate de invidiat, Razvan ii impacheteaza cartofii si-i compune intreg meniul. Masa a fost servita cu promptitudine si chiar a fost gustoasa dupa cum singur declara Andrei la intoarcere.

Meniul meu l-am cerut la pachet tanarului Stefan. Ajunsa la birou, ca o urma de solidaritate, pe cutia mea de Sprite, intr-una dintre alveole am gasit un fir de par de pe o mana harnica.

Pofta buna tuturor acelora care iau pranzul la Mec!

10 decembrie 2007

De mos Miklos...

Pentru ca am fost un exemplu de cumintenie, mosul mi-a adus in asta dimineata cele mai multe cadouri, dar sunt blocate pe circuitul tevilor si trebuie sa desfund chiuvetele iara!!
Mersi!