N-am diacritice sa pot exprima fonetic un context nou pe care tocmai l-am testat, insa sper ca macar scrierea emailata sa ajute ochiul vigilent al cititorului sa inteleaga despre ce vorbim.
De mai bine de o luna de zile contorizam dramatic tensiunea dintr-o ureche si diminetile in care sangele nu se sfia sa sara in rauri bolnavicioase din nas. Cu fiecare intamplare imi promiteam ca ma duc la medic. Evident, nu se intampla. De la o vreme au inceput sa insiste cei din jur. Am cautat medic si fara sa mai fac o monografie a tarifelor din domeniu, am sa zic direct ca astazi m-am prezentat la consultatie.
Cautam un profesionist care sa ma primeasca cat mai degraba si cel ales nu putea decat marti, desi eu sunasem de joia trecuta pentru o programare. Ma gandeam ca multi bolnavi de-al de mine or fi in orasul asta ca atingerea unui medic e asa de pretioasa. Am revenit cu telefonul ieri si ce sa vad, ma poate primi marti, intre 11.30 si 18. Zic da, ok, marti e bine, la orice ora e bine. Si am primit confirmarea: la 11.30. cu numarul 1. Fix o ironie a sortii:).
La cabinet, dupa ce am asteptat vreo 10 minute sa vina medicul, iese asistenta in procesul de colectare a bonurilor de intrare, vorbeste in grai necunoscut mie si sfarseste prin "Jol", c-adica "Bine".
Ma invita apoi cordial in camera masacrului. Medicul, in tinuta dreapta si de departe grava ma priveste din spatele unui disc metalic asezat in zona orbitei si ma invita sa ma asez.
Timida, parcurg cu pasi marunti si tematori calea pana la scaunul bolnavului si sesizez pe masa de langa zeci de clesti pusi in cutii metalice (va aduceti aminte nu?, de pe vremea comunista, in spitale) care deja imi dadeau fiori. Oare pe toti ii foloseste? Unde ii baga? Am eu loc in orificiile mele mici din ureche si nari sa imi bage atatea felurite elemente de baza in exercitarea atributiilor ORL-iste? Eram pierduta.
Pana si asistentele ma priveau cu o doza de compatimire, eu explicand ca am emotii mergand la medic si ca nu este o experienta pe care sa o indragesc.
Sa-nceapa circul zic!:) Guru ORL m-a intrebat ce ma deranjeaza, am explicat starile prin care trec si ca sunt specifice unei singure ureche si nara. Incepe consultul: bagat chestii metalice in urechi, privit de-aproape, confirmari medicale, care mai de care mai elogioase: "N-aveti otita, nu aveti infectie, aveti un luciu foarte frumos". Pentru un non-connaisseur partea cu luciu a sunat ca si cum e partie de ceara la mine in ureche, dar e de bine, asa am conchis in sinea mea;). Un instrument gen diapazon mi-a fost pozitionat langa ambele urechi, generand un zgomot pe care trebuia sa-l situez: diferit sau nu de la un pavilion la altul? In acel moment, de frica, gasind o logica a normalitatii, nici n-am fost atenta la intensitate, am auzit in ambele urechi suntetul, am zis ca e la fel, doar doar voi scapa basma curata. Asa a si fost.
Hai sa punem sub lupa si nasul. Cine nu ma stie, macar ma vede in poza de pe blog, am un nasuc, nu un nas si cand am vazut un cleste de 20 de cm ca se apropia spre mine spre a-mi desface nara pentru a face loc analizei, m-am dat inapoi instant. Ce-mi baga chestia aia pana in adancuri? Ce se intampla?! N-a durat mult, de asta nu ma plang, a testat prima nara, apoi a doua, mi s-a confirmat ca vasele sunt subtiri si de aceea s-a intamplat sa izbucneasca sangele. Totusi prima fraza care a concluzionat starea nasului meu a fost un soc total: "aici o mica deviere de sept". WTF? Eram la "Frumusete pe muchie de cutit" si mi se facea o trecere in revista a defectelor? Nasul meu e mic, nu mare, n-are unde sa devieze!! Help!!!
Intr-un ton profesionist, medicul imi recomanda o anestezie si o cauterizare a vaselor. Am luat pozitia celui inghetat de surprindere si am intrebat daca e neaparat musai sa trec prin astea. Daca nu e ceva trecator si pot trai cu asta forever, nu mai fac efort, orice, numai sa scap. Prin insistenta publicului am fost de acord sa trecem la faptele cu adevarat marete.
In jumatate de limba cunoscuta si cealalta jumatate straina, se dezbatea preambulul pentru operatiunea de cauterizare: pansament, vata, xilina, adrenalina etc. Mi s-a explicat la cerere care este procesul, m-a asigurat ca nu imi face anestezie prin injectie si sa-i dam batai.
Capul pe spate, nara dreapta iarasi desfacuta pana in adancuri, vata hidrofila imbibata in tot felul de solutii si apoi postata in cavitatea largita. Aveam de asteptat 2 minute. Stateam ca un pui la taiere. Solutia respectiva mi s-a prelins pe piele, buze si i-am si simtit gustul. Deja derma afectata era amortita. Totusi in nara nu simteam nimic. Cand am vazut ca se apropie de mine, am ripostat: "nu simt amortita zona din nas". Mi-a trimis si mai in adancuri vata imbibata, am mai asteptat putin, a bagat si solutia de cauterizare, a sters mucoasa narii si apoi a cerut tetraciclina pentru a-mi tampona zona.
Tetraciclina trebuie ca era unguentul vedeta al cabinetului pentru ca era de negasit. Toate replicile care au urmat erau cu "tetratziclin" si asistenta deja lua foc in fata dulapului suspendat cu medicamente pentru ca nu gasea nicicum. Dar cuvantul se repeta ca prin magie si nu s-a oprit la simbolicul numar 3. Ma gandeam ca voi ramane asa, cu solutia aia direct in nara, niciun unguent de calmare si c'est ca - asa trebuia sa se incheie un control cinic la o clinica privata:).
Tot ochiul de dupa discul metalic a fost cel vigilent si a observat unguentul pe o masa. Eram cam gol, dar asistenta l-a stors bine pentru pacientul isteric care devenisem. Medicul a imbibat din nou vata in unguent si mi-a impuns bila in nara. Si acolo mi-a lasat-o. Nu stiam daca sa comentez sau nu. Apoi m-am abtinut: "Trebuie pastrat cam doua ore". De asemenea, n-am scapat fara vitamina C, calciu si "imbaieri" zilnice cu "tetratziclin" de cate 2 ore a narii torturate astazi...toate astea timp de o saptamana.
Am iesit din cabinet multumind si gandindu-ma cum arat. O bila in plus pentru cealalta nara, doua maini impreunate pe piept si un nou tablou era deja creionat. In drum spre birou ma gandeam cate am avut de patimit. Bine ca macar nu a fost tensiunea de vina. Bine ca n-a fost chiar atat de rau. Bine ca nu vor mai curge decat cateva picaturi si poate ca imi va veni sa stranut. Doar atat...
La lucru ma gandesc sa-mi sun sotul si sa-i relatez vizita la medic; ca un ecou comenta orice faza povestita si nu inceta sa imi repete daca nu cumva, in acel moment, aud sunet de fanfara si mars funebru. Cat despre devierea de sept... e tare suparat. Ne-am casatorit si inca nu m-a batut. Cum sa existe deja? El astepta sa-mi aranjeze nasul dupa un an, doi, acum...e un vis destramat...
marți, 23 noiembrie 2010
miercuri, 13 octombrie 2010
Drama unei mame
Anul acesta am cerut expres sa fiu dusa in vacanta, la mare. S-a si intamplat. Am fost plimbata de mana, la propriu, intr-una dintre cele mai pitoresti statiuni romanesti: Eforie Nord. A fost primul concediu exclusiv in 2, asta ca sa fie inteles sensul romantic al saptamanii pe litoral.
Intr-una din zile ne-am hazardat sa facem turul biotopului si am ajuns pe limba pietruita care se intinde in gura marii. Era spre amurg. Pescari amatori de prada minora - de aia care incape intr-o sticla de 500 ml, mancatori de seminte si vanzatori de porumb fiert, turiste care isi afisau ca in galantar sanii dezgoliti, niste tinere proaspete, fara de cute in epiderma, alese pe criteriul comercial al "tatelor pline si ferme" promovand o publicatie tabloid, cam aceasta era fauna care impiedica accesul in acel colt de paradis (in destramare). Evident cupluri care genereaza tirajul pentru Libertatea sau Click se desfaceau pe loc in doua si femeile se grabeau sa isi fotografieze partenerii cu cate o pipita dezbracata a carei singura parte de corp acoperita era popoul - niste chilotei rosu intens acopereau cativa cm patrati de piele catifelata. Probabil ca acum desktopul fiecarui individ fotografiat emana cu fiecare activare mandria masculina de a se afla in prezenta unor sani cruzi, dar in plina explozie a dezvoltarii provoacand onomatopee, atingeri libdinoase si replici fara perdea.
Revenind la subiectul povestirii...In cautarea unui loc in care urma sa tragem pentru a cina, am revenit pe plaja si apoi ne-am furisat catre platforma betonata care face trecerea catre partea urbanizata a zonei. Dupa cateva seturi de trepte, am zabovit sa admiram peisajul mirific si desigur, orizontul. In lateral se vedea o statie radio de emisie de la care animatorul transmitea dedicatii muzicale si info utile pentru turisti. In minutele petrecute acolo, nu mai mult de 10, am ascultat 3-4 mesaje de SOS din partea unei mame disperate care isi pierduse copilul de 4 ani, imbracat in tricou oranj. Situatia era cu atat mai dramatica cu cat sub ochii nostri, de unde se vedea toata zona, nimeni nu parea miscat de cele transmise. Animatorul repeta mesajul in asteptarea unei vesti savatoare. La niciunul dintre primele apeluri nu s-a sinchisit nimeni sa raspunda. Asteptarea devenea apasatoare si o resimteam si eu care sunt o inima de piatra cand e vorba de copii - i-as bate pe toti de la sugari la 7 ani atunci cand depasesc limita de decibeli. Dar acum nu era cazul.
La putin timp dupa ultimul apel, animatorul a revenit cu un alt ton anuntand de aceasta data mama sa se apropie pentru a prelua copilul care, Slava Domnului, fusese gasit. Era o intorsatura de situatie pe care orice patit si-o doreste. Nimeni nu s-ar putea gandi cum ar fi sa ajungi la mare cu propriul copil si sa-l pierzi in puzderia de turisti, cu atat mai mult sa nu-l poti gasi. Ce fel de parinte sa fii? Cum ar arata viata ta dupa o astfel de intamplare?
Copilul statea ca o stana, incremenit, fara sa schiteze nimic. Mama incercata de trairile contrarii din ultimele minute alerga intr-un suflet la cel mic, ingenunchind si plangand. L-a strans in brate, apoi parca din dorinta de reidentificare l-a indepartat de ea privindu-l atent sa fie puiul ei, revenind la imbratisarea materna. L-a ridicat la piept si copilul si-a sprjinit mainile de umerii ei. Ulterior pe plaja am vazut si o surioara care s-a alaturat personajelor dramei.
Cu toata situatia desfasurata sub ochii mei, miscata de faptul ca si eu la aceeasi varsta am fugit voluntar de la gradinita pe cand eram la grupa mica, am scapat cateva lacrimi de emotie. N-am vrut sa fie vizibile si pentru dumnealui, asa ca m-am intors discret cu spatele la el. N-am scapat neobservata si pe un fundal al unui ras care nu si-l putea masca prea bine am fost intrebata:
-"Plangi?"
Desi se rotea in jurul meu asteptand un semnal de la care sa poata rabufni in ras total, m-am intors in ritm lent si am zis ca n-am nimic - parca era un facut ca lacrimile ieseau mai abitir, rostogolindu-se pe obraji. In cele din urma am si ridicat mainile sa le inlatur, moment in care totul era clar:
-"Plangi! De ce plangi?"
Cu toata evidenta momentului, un individ pornit nu se lasa. Nu recomand nimanui sa se afle in preajma unui barbat care abia asteapta sa primeasca mingea la fileu, mai ales cand e vorba de fineturile de sensibilitate feminina.
Ca sa nu ma supere si pentru ca nici eu nu am vrut sa fac o expunere de motive sora cu prezentarile parlamentare, m-a tras dupa el si mi-a zis cu fermitate:
- "Hai sa mergem sa mancam!"
Simteam ca nu era pe deplin consumat momentul si desi m-am ferit sa-i mai ofer ocazii de persiflare in cuplu, am acceptat sa ma ia de mana si sa ma poarte catre varful platformei. Turistii parca iesisera atunci in masa. Ne inconjurau din toate partile si eu inca imi mai stergeam lacrimile.
Ce zice oricine, aflat in vacanta, intr-o statiune la mare atunci cand vede un cuplu in care ea plange? Nu vreau sa mai fiu eu cea care pune punctul pe i, dar un gand comun avem toti pe acest subiect.
Tocmai cand totul parea sa se fi linistit, chiar daca mai atrageam priviri compatimitoare in jur, prelungirea masculina din dreptul mainii mele se hotaraste sa deschida gura din nou, chiar in timp ce pe langa noi trecea un alt grup care lua parte la suferinta mea:
- "Hai nu plange, ca nu ne despartim astazi!"
Am simtit cum ochii imi ies instant din orbite, am realizat ca misterul lacrimilor tocmai fusese elucidat de prea multi turisti prin prisma unei singure replici bine plasate si in acelasi timp m-a cuprins un haz de nestavilit. L-am lovit "gingas" si ne-am pierdut printre stradutele inguste in cautarea uni loc in care aveam sa incheiem seara...
Nota: Au trecut 2 luni jumatate de la intamplare...nu ne-am despartit, mai mult, ne-am casatorit, dar nu cred ca totul se opreste aici:).
Intr-una din zile ne-am hazardat sa facem turul biotopului si am ajuns pe limba pietruita care se intinde in gura marii. Era spre amurg. Pescari amatori de prada minora - de aia care incape intr-o sticla de 500 ml, mancatori de seminte si vanzatori de porumb fiert, turiste care isi afisau ca in galantar sanii dezgoliti, niste tinere proaspete, fara de cute in epiderma, alese pe criteriul comercial al "tatelor pline si ferme" promovand o publicatie tabloid, cam aceasta era fauna care impiedica accesul in acel colt de paradis (in destramare). Evident cupluri care genereaza tirajul pentru Libertatea sau Click se desfaceau pe loc in doua si femeile se grabeau sa isi fotografieze partenerii cu cate o pipita dezbracata a carei singura parte de corp acoperita era popoul - niste chilotei rosu intens acopereau cativa cm patrati de piele catifelata. Probabil ca acum desktopul fiecarui individ fotografiat emana cu fiecare activare mandria masculina de a se afla in prezenta unor sani cruzi, dar in plina explozie a dezvoltarii provoacand onomatopee, atingeri libdinoase si replici fara perdea.
Revenind la subiectul povestirii...In cautarea unui loc in care urma sa tragem pentru a cina, am revenit pe plaja si apoi ne-am furisat catre platforma betonata care face trecerea catre partea urbanizata a zonei. Dupa cateva seturi de trepte, am zabovit sa admiram peisajul mirific si desigur, orizontul. In lateral se vedea o statie radio de emisie de la care animatorul transmitea dedicatii muzicale si info utile pentru turisti. In minutele petrecute acolo, nu mai mult de 10, am ascultat 3-4 mesaje de SOS din partea unei mame disperate care isi pierduse copilul de 4 ani, imbracat in tricou oranj. Situatia era cu atat mai dramatica cu cat sub ochii nostri, de unde se vedea toata zona, nimeni nu parea miscat de cele transmise. Animatorul repeta mesajul in asteptarea unei vesti savatoare. La niciunul dintre primele apeluri nu s-a sinchisit nimeni sa raspunda. Asteptarea devenea apasatoare si o resimteam si eu care sunt o inima de piatra cand e vorba de copii - i-as bate pe toti de la sugari la 7 ani atunci cand depasesc limita de decibeli. Dar acum nu era cazul.
La putin timp dupa ultimul apel, animatorul a revenit cu un alt ton anuntand de aceasta data mama sa se apropie pentru a prelua copilul care, Slava Domnului, fusese gasit. Era o intorsatura de situatie pe care orice patit si-o doreste. Nimeni nu s-ar putea gandi cum ar fi sa ajungi la mare cu propriul copil si sa-l pierzi in puzderia de turisti, cu atat mai mult sa nu-l poti gasi. Ce fel de parinte sa fii? Cum ar arata viata ta dupa o astfel de intamplare?
Copilul statea ca o stana, incremenit, fara sa schiteze nimic. Mama incercata de trairile contrarii din ultimele minute alerga intr-un suflet la cel mic, ingenunchind si plangand. L-a strans in brate, apoi parca din dorinta de reidentificare l-a indepartat de ea privindu-l atent sa fie puiul ei, revenind la imbratisarea materna. L-a ridicat la piept si copilul si-a sprjinit mainile de umerii ei. Ulterior pe plaja am vazut si o surioara care s-a alaturat personajelor dramei.
Cu toata situatia desfasurata sub ochii mei, miscata de faptul ca si eu la aceeasi varsta am fugit voluntar de la gradinita pe cand eram la grupa mica, am scapat cateva lacrimi de emotie. N-am vrut sa fie vizibile si pentru dumnealui, asa ca m-am intors discret cu spatele la el. N-am scapat neobservata si pe un fundal al unui ras care nu si-l putea masca prea bine am fost intrebata:
-"Plangi?"
Desi se rotea in jurul meu asteptand un semnal de la care sa poata rabufni in ras total, m-am intors in ritm lent si am zis ca n-am nimic - parca era un facut ca lacrimile ieseau mai abitir, rostogolindu-se pe obraji. In cele din urma am si ridicat mainile sa le inlatur, moment in care totul era clar:
-"Plangi! De ce plangi?"
Cu toata evidenta momentului, un individ pornit nu se lasa. Nu recomand nimanui sa se afle in preajma unui barbat care abia asteapta sa primeasca mingea la fileu, mai ales cand e vorba de fineturile de sensibilitate feminina.
Ca sa nu ma supere si pentru ca nici eu nu am vrut sa fac o expunere de motive sora cu prezentarile parlamentare, m-a tras dupa el si mi-a zis cu fermitate:
- "Hai sa mergem sa mancam!"
Simteam ca nu era pe deplin consumat momentul si desi m-am ferit sa-i mai ofer ocazii de persiflare in cuplu, am acceptat sa ma ia de mana si sa ma poarte catre varful platformei. Turistii parca iesisera atunci in masa. Ne inconjurau din toate partile si eu inca imi mai stergeam lacrimile.
Ce zice oricine, aflat in vacanta, intr-o statiune la mare atunci cand vede un cuplu in care ea plange? Nu vreau sa mai fiu eu cea care pune punctul pe i, dar un gand comun avem toti pe acest subiect.
Tocmai cand totul parea sa se fi linistit, chiar daca mai atrageam priviri compatimitoare in jur, prelungirea masculina din dreptul mainii mele se hotaraste sa deschida gura din nou, chiar in timp ce pe langa noi trecea un alt grup care lua parte la suferinta mea:
- "Hai nu plange, ca nu ne despartim astazi!"
Am simtit cum ochii imi ies instant din orbite, am realizat ca misterul lacrimilor tocmai fusese elucidat de prea multi turisti prin prisma unei singure replici bine plasate si in acelasi timp m-a cuprins un haz de nestavilit. L-am lovit "gingas" si ne-am pierdut printre stradutele inguste in cautarea uni loc in care aveam sa incheiem seara...
Nota: Au trecut 2 luni jumatate de la intamplare...nu ne-am despartit, mai mult, ne-am casatorit, dar nu cred ca totul se opreste aici:).
marți, 12 octombrie 2010
Ce este factorul de caldura?
Cam acum o saptamana am mers la Jysk in cautarea unei noi pilote care sa-mi asigure caldura in anotimpurile grele deja anuntate. Verificand rafturile ticsite, am facut cunostinta cu "plapumioare" din poliester, alea din puf de rata, alea din pene de rata, alea de 1,35, alea de 1,50, alea de 2 etc. Erau afisate dimensiunile si compozitia, dar niciunde nu scria de factorul de caldura.
Pentru toti necunoscatorii de acolo, informatia asta se afla prin testul pipaitului - strangi cu buricele degetelor marginile, apoi faci o trecere cu palma la suprafata materialului sa vezi cat e de lin, apoi verifici zona unde e pliata pilota sa vezi cat e de plina and so on. Adica toata ziua, buna ziua stai si mangai pana iti stergi toate bacteriile si le iei pe ale altora de pe suprafata pilotelor. Cam asa am facut la toate pilotele de 2x2 - ca alea ma interesau pe mine. Poate nu v-am zis, dar toate marfurile de acesr gen erau scoase din saci/ambalaje asa incat pana si eu care sunt de buna credinta in astfel de magazine, am reusit sa plimb un colt prin praful de pe pardoseala dupa ce am vrut sa ma conving de calitatile organoleptice. Evident, discret am pus inapoi produsul in asteptarea unuia mai naiv care il va lua in pat si se va inveli cu el:).
In confuzia totala generata de intrebarile fara raspuns, atacam o antilopa gratioasa de pe culoar care sa ne explice ce fel de produse comercializeaza acest depozit de obiecte calduroase. Vine domnisoara aproape, in acoperamantul ei negru cu numele alb inscris pe san, pardon, piept:) si asteapta sa fie chestionata:
- "Stiti de exemplu care este factorul de caldura pentru aceasta pilota?" a si rasarit intrebarea, in timp ce mana puternica a companionului meu de cumparaturi atingea viguros obiectul de referinta.
- "In functie de necesitati." raspunde prin gurita ei mica antilopa.
- "Cum adica in functie de necesitati? Va intreb de pilota asta: ce factor are? 3,4,5?" se inflamase clientul care venise cu mine.
Nu stiu cum sa va explic, dar la faze din astea care se anunta cu averse de precipitatii verbale si nemultumiri exprimate fatis, eu fac un pas inapoi pentru ca dezamorsatul conflictelor nu mai constituie o prioritate pentru mine.
Antilopa s-a pus in garda, dar femeile sunt prin natura lor sensibile si putin inrosita, ca sa iasa din bucluc a zis:
-"Nu scrie pe ambalaj cat e. Dar puteti alege dumneavoastra cat va convine."
Evident ca orice client ar fi nemultumit sa vada ca in magazinul din care vrea sa cumpere, nu poate afla informatii de baza despre produse de la vanzatorii de raion. Fiecare dintre noi cand are un lucru in posesie (in drept sau in fapt) tot stie cate ceva care defineste obiectul respectiv. Cu atat mai mult cand il comercializezi si ai tot interesul sa-l vinzi, iar in ziua de astazi stim cum toti sunt suspiciosi si abia asteapta sa gaseasca vicii ascunse.
Totusi m-am bagat pe ultima suta de metri intre ei doi. Am vazut ca ea nu stie, ca el e infuriat, am intrat blajin in discutie si am zis: "Multumim, ne descurcam mai departe." chiar daca a mai durat inca un sfert de ora sa hotaram care e pilota castigatoare si apoi alta jumatate de ora sa transbordez lenjeriile de pat dintr-un container in altul sa vad care e dimensiunea potrivita.:)
Pana la urma clientul e un fel de warrior: isi gaseste singur drumul catre produs si totodata catre satisfactia de a-l fi cumparat. Iar la Jysk antilopele sunt blande, cu simtul umorului scazut, dar totusi serviabile in limitele pe care le ofera propria personalitate.
Client Jysk, 12.0ct 2010
luni, 14 iunie 2010
joi, 21 ianuarie 2010
Parastas si cizmulite de lac purtate prin Centru
M-am complacut intr-o pauza prelungita. Da. Pentru ca am asteptat sa treaca 18 ianuarie sa-mi pot lua La revedere de la tristetea universala care a lovit fara mila!:) Totusi de 2 saptamani mi-e in gand sa povestesc lumii intregi cum e cu parastasul pe care l-am incercat la acea vreme...si desigur despre cizmulitele trofeu care au strabatut jumatate de Centru al orasului facand cu ochiul trecatorilor. Cum insa timpul nu-mi permite acum, nu fac decat o avanpremiera la 2 subiecte care se vor prelinge comic pe paginile blogului in zilele urmatoare.
Autoarea:)
duminică, 20 septembrie 2009
Soc: Retelele sociale mi-au distrus viata!
Nu ca subiectul nu ar fi o continua polemica pentru toti cei care au un profil Hi5, Neogen, Facebook sau chiar LinkedIn, dar evidenta faptelor m-a lovit exact astazi cand un mail automat ma anunta ca cel care ma strange in brate noaptea, ziua imi consulta profilul de pe Hi5:). Ca sa vezi!
Gratie notificarilor automate facute sa zbuciume traficul in momentele grele, cand targetul nu este atins si cineva este pe cale sa fie dat afara;), informatii precum cea ca am fost spionata de departe induc o furtuna la nivelul sinapselor, ca sa nu mai spun ca Sherlock Holmes este deja in mintea mea wondering what was all that about?
Atunci cand se prefigureaza stabilitatea unei relatii (asta e statistica bazata pe feedback pur, direct de la cei implicati), unii dintre detinatorii de profiluri pe site-urile de socializare isi reconsidera sistemul de valori si cer imperativ eliminarea datelor si fotografiilor pentru a demonstra in acest fel fidelitatea si sacrificiul facut in numele iubirii. De parca o privire deocheata in metrou aruncata uneia cu sanii gata sa pop up din sutien sau flirtul naiv de la birou n-ar fi tot un hi5, de data asta nevirtual...Dar in fine, trec peste asta.
Sunt de parere ca a te dedica unui complex de virtuti insufletit (aici am vrut sa se inteleaga "iubit" pentru fetele care nu cunosc variatia de vocabular:)) nu inseamna o amputare a what you used to be: adica n-as cere stergerea profilurilor pe care le-am creat (beneficiez insa de o scuza majora: trebuie sa le detin in continuare ca test si monitorizare a ceea ce concurenta online promoveaza) si nici nu mi-as modifica ritmul activitatii; dar, da, nu ma intretin in discutii si nici nu dau ocazia flirtului sau promiscuitatii.
De ce? Pentru ca am cateva exemple care dezonoreaza:
- sotul i-a gasit sotiei un profil online (pe care din pacate nu ea il crease, ci un rauvoitor) si a solicitat direct divortul, fara alte discutii
- sotul i-a gasit sotiei un calup de discutii fierbinti in logurile de messenger in care a descoperit o noua fata a sexualitatii femeii sale, dar care se manifesta fata de un coleg de serviciu - al ei
- prietenul a intrat in contul de email al prietenei si a gasit scrisori online de iubire impartasite cu un al treilea fericit al cuplului
Evident ca in toate cazurile prezentate nu a mai fost loc de scuze si in doar cateva clipe s-au naruit ani de presupusa sau chiar reala fericire. Dar nu contest nevoia de adrenalina; pentru cei pentru care marginea prapastiei nu este amenintarea suprema, jocurile psihologice tangente cu promiscuitatea sunt in continuare o reteta!
Si inca ceva: discutia de fata se vrea si un semn de exclamare: ce publicati online - in gluma sau nu, este asociat intotdeauna ca serios in ceea ce priveste persoana voastra si...Facebook are niste aplicatii idioate sub forma de teste de personalitate - daca cineva le face si publica raspunsul, nu implica verdicitate: nu ma marit pe 3 octombrie - e un raspuns pe care il dau acum spre clarificare dupa ce un mesaj investigator mi-a cerut o confirmare!
Cateva tricks and tips:
- intotdeauna sa folosesti date false in profil - pentru a nu oferi posibilitatea identificarii
- daca datele sunt false, ai grija ca numai tu sa stii de ele, pentru a nu exista chiar si un fir de suspiciune
- nu publica fotografii reale in profil - naivitatea ta ar putea fi sursa altora de batjocura: crearea de profil fals in care imaginea este asociata unor activitati ilegale sau triviale (exemplificare: avocat, homosexual, a creat profil cu imagine pe un site platit, dedicat comunitatii gay - i s-a gasit fotografia si mai departe...circ pe retelele sociale)
- nu dezvolta romane cu necunoscutii prin mesajele online: impartasirea evenimentelor din viata ta, un numar de telefon, o fotografie sau un nume scapat se pot intoarce impotriva ta prin prisma distractiei bolnave a unora
- cand trimiti si primesti mesaje - securizeaza foarte bine contul ori sterge mesajele trimise si cele care te pot incrimina
- foloseste optiunile de blocare cand cineva te hartuieste, chiar gandeste-te la optiunea de a face o plangere la Politie (se va solutiona mai greu, insa daca cineva trebuie zguduit pentru glume proaste, atunci ar fi bine sa se intample inainte ca tu sa-ti iesi din minti)
- profilurile tale de pe site-urile de socializare si nu numai servesc angajatorilor sa ia decizii in momentul recrutarii, scolilor ca sa te accepte intr-un colectiv elitist, viitorilor colegi sa te cunoasca si sa te supuna barfei mai mult, chiar infractorilor care vor sa afle unde stai, cum arati, cine-ti sunt prietenii si sa foloseasca toate aceste informatii in detrimentul tau
Va urma...
Gratie notificarilor automate facute sa zbuciume traficul in momentele grele, cand targetul nu este atins si cineva este pe cale sa fie dat afara;), informatii precum cea ca am fost spionata de departe induc o furtuna la nivelul sinapselor, ca sa nu mai spun ca Sherlock Holmes este deja in mintea mea wondering what was all that about?
Atunci cand se prefigureaza stabilitatea unei relatii (asta e statistica bazata pe feedback pur, direct de la cei implicati), unii dintre detinatorii de profiluri pe site-urile de socializare isi reconsidera sistemul de valori si cer imperativ eliminarea datelor si fotografiilor pentru a demonstra in acest fel fidelitatea si sacrificiul facut in numele iubirii. De parca o privire deocheata in metrou aruncata uneia cu sanii gata sa pop up din sutien sau flirtul naiv de la birou n-ar fi tot un hi5, de data asta nevirtual...Dar in fine, trec peste asta.
Sunt de parere ca a te dedica unui complex de virtuti insufletit (aici am vrut sa se inteleaga "iubit" pentru fetele care nu cunosc variatia de vocabular:)) nu inseamna o amputare a what you used to be: adica n-as cere stergerea profilurilor pe care le-am creat (beneficiez insa de o scuza majora: trebuie sa le detin in continuare ca test si monitorizare a ceea ce concurenta online promoveaza) si nici nu mi-as modifica ritmul activitatii; dar, da, nu ma intretin in discutii si nici nu dau ocazia flirtului sau promiscuitatii.
De ce? Pentru ca am cateva exemple care dezonoreaza:
- sotul i-a gasit sotiei un profil online (pe care din pacate nu ea il crease, ci un rauvoitor) si a solicitat direct divortul, fara alte discutii
- sotul i-a gasit sotiei un calup de discutii fierbinti in logurile de messenger in care a descoperit o noua fata a sexualitatii femeii sale, dar care se manifesta fata de un coleg de serviciu - al ei
- prietenul a intrat in contul de email al prietenei si a gasit scrisori online de iubire impartasite cu un al treilea fericit al cuplului
Evident ca in toate cazurile prezentate nu a mai fost loc de scuze si in doar cateva clipe s-au naruit ani de presupusa sau chiar reala fericire. Dar nu contest nevoia de adrenalina; pentru cei pentru care marginea prapastiei nu este amenintarea suprema, jocurile psihologice tangente cu promiscuitatea sunt in continuare o reteta!
Si inca ceva: discutia de fata se vrea si un semn de exclamare: ce publicati online - in gluma sau nu, este asociat intotdeauna ca serios in ceea ce priveste persoana voastra si...Facebook are niste aplicatii idioate sub forma de teste de personalitate - daca cineva le face si publica raspunsul, nu implica verdicitate: nu ma marit pe 3 octombrie - e un raspuns pe care il dau acum spre clarificare dupa ce un mesaj investigator mi-a cerut o confirmare!
Cateva tricks and tips:
- intotdeauna sa folosesti date false in profil - pentru a nu oferi posibilitatea identificarii
- daca datele sunt false, ai grija ca numai tu sa stii de ele, pentru a nu exista chiar si un fir de suspiciune
- nu publica fotografii reale in profil - naivitatea ta ar putea fi sursa altora de batjocura: crearea de profil fals in care imaginea este asociata unor activitati ilegale sau triviale (exemplificare: avocat, homosexual, a creat profil cu imagine pe un site platit, dedicat comunitatii gay - i s-a gasit fotografia si mai departe...circ pe retelele sociale)
- nu dezvolta romane cu necunoscutii prin mesajele online: impartasirea evenimentelor din viata ta, un numar de telefon, o fotografie sau un nume scapat se pot intoarce impotriva ta prin prisma distractiei bolnave a unora
- cand trimiti si primesti mesaje - securizeaza foarte bine contul ori sterge mesajele trimise si cele care te pot incrimina
- foloseste optiunile de blocare cand cineva te hartuieste, chiar gandeste-te la optiunea de a face o plangere la Politie (se va solutiona mai greu, insa daca cineva trebuie zguduit pentru glume proaste, atunci ar fi bine sa se intample inainte ca tu sa-ti iesi din minti)
- profilurile tale de pe site-urile de socializare si nu numai servesc angajatorilor sa ia decizii in momentul recrutarii, scolilor ca sa te accepte intr-un colectiv elitist, viitorilor colegi sa te cunoasca si sa te supuna barfei mai mult, chiar infractorilor care vor sa afle unde stai, cum arati, cine-ti sunt prietenii si sa foloseasca toate aceste informatii in detrimentul tau
Va urma...
joi, 20 august 2009
Baiatul de la Orange imi spune "Stimata doamna"
Poate ca ar trebui sa fie mediatizate mai mult si in detaliu modalitatile de frauda care se practica si masurile la care abonatii sau clientii de telefonie mobila pot face apel pentru a demasca o tentativa de frauda.
Am primit un apel pe telefonul companiei la care lucrez, (de pe un numar privat) de la un anume Patrascu smth, care s-a declarat lucrand in cadrul Orange. Cu un text mult prea rapid expus si pe alocuri repetat in care "stimata doamna" era presarat de prea multe ori (il anunt pe aceasta cale ca nu sunt casatorita si daca a facut destui bani prin escrocherie, il astept sa-mi ceara mana), mi-a transmis ca s-au constatat caderi de retea la utilizarea acestui numar si au sunat sa ne anunte, totodata sa si facem o verificare tehnica.
Dupa solicitari legate de codul fiscal (care m-au facut sa cobor etaje, sa caut colegi de la administrativ, sa explic si acolo ca am pe cineva de la Orange la telefon etc), modelul de telefon pe care il utilizam (parca as fi stiut sa-i spun modelul!?!) - doar stiam ca e Nokia, si cerinta expresa de a transfera apelul pe difuzor, mi-a cerut sa continui singura verificarea prin tastarea unor caractere.
A inceput cu "steluta", moment in care i-am cerut ca verificarea sa se faca face2face, prin transfer, la un centru Orange. A insistat sa apas steluta si de la prea multe stele verzi pe care le aveam, am izbucnit, cerandu-i sa imi zica care este procedura sa putem efectua verificarea altfel. Mi-a repetat textul cu "stimata doamna, apasati steluta" si m-am enervat tipand la el sa se opreasca din repetat si sa-mi raspunda la intrebare, moment in care conversatia s-a incheiat subit.
Asa ca nu e de mirare ca astfel de actiuni isi fac lesne loc in cotidianul nostru, mai ales ca multi dintre utilizatori sunt incurajati sa foloseasca servicii de suport in varianta telefonica.
Am scris mail si catre Orange, care au o pagina saracacioasa in ceea ce priveste detaliile pe acest subiect si le-am sugerat sa mentioneze pe site sau intr-o campanie publica si tipul de scamuri care sunt promovate in numele Orange pentru a constientiza masa de public care foloseste serviciile de telefonie.
Pentru cine e pe cale sa devina o viitoare victima, sper sa-i fie de ajutor ce-am scris aici.
Curaj la a ne impotrivi sistemului!
Am primit un apel pe telefonul companiei la care lucrez, (de pe un numar privat) de la un anume Patrascu smth, care s-a declarat lucrand in cadrul Orange. Cu un text mult prea rapid expus si pe alocuri repetat in care "stimata doamna" era presarat de prea multe ori (il anunt pe aceasta cale ca nu sunt casatorita si daca a facut destui bani prin escrocherie, il astept sa-mi ceara mana), mi-a transmis ca s-au constatat caderi de retea la utilizarea acestui numar si au sunat sa ne anunte, totodata sa si facem o verificare tehnica.
Dupa solicitari legate de codul fiscal (care m-au facut sa cobor etaje, sa caut colegi de la administrativ, sa explic si acolo ca am pe cineva de la Orange la telefon etc), modelul de telefon pe care il utilizam (parca as fi stiut sa-i spun modelul!?!) - doar stiam ca e Nokia, si cerinta expresa de a transfera apelul pe difuzor, mi-a cerut sa continui singura verificarea prin tastarea unor caractere.
A inceput cu "steluta", moment in care i-am cerut ca verificarea sa se faca face2face, prin transfer, la un centru Orange. A insistat sa apas steluta si de la prea multe stele verzi pe care le aveam, am izbucnit, cerandu-i sa imi zica care este procedura sa putem efectua verificarea altfel. Mi-a repetat textul cu "stimata doamna, apasati steluta" si m-am enervat tipand la el sa se opreasca din repetat si sa-mi raspunda la intrebare, moment in care conversatia s-a incheiat subit.
Asa ca nu e de mirare ca astfel de actiuni isi fac lesne loc in cotidianul nostru, mai ales ca multi dintre utilizatori sunt incurajati sa foloseasca servicii de suport in varianta telefonica.
Am scris mail si catre Orange, care au o pagina saracacioasa in ceea ce priveste detaliile pe acest subiect si le-am sugerat sa mentioneze pe site sau intr-o campanie publica si tipul de scamuri care sunt promovate in numele Orange pentru a constientiza masa de public care foloseste serviciile de telefonie.
Pentru cine e pe cale sa devina o viitoare victima, sper sa-i fie de ajutor ce-am scris aici.
Curaj la a ne impotrivi sistemului!
duminică, 29 martie 2009
"Lua-m-ar dracu de tiganca" sau circ de scara cu ardeleni si moldoveni
De mai bine de 3 saptamani, tribut al alternantei anotimpurilor si eforturilor bine intentionate ale celor mai harnice brate ale blocului (am aflat cu stupefactie ca numai 2 gospodari exista:) ), aleea care permite accesul direct la apartamentul in care locuiesc (intrare secundara a scarii) a fost blocata de un maldar de resturi organice de la plantele si copacii gradinii din jurul blocului. Frunze uscate, tulpini mucegaite si crengile curatate de primarie ale castanilor din fata blocului cu 3 scari, au fost toate depozitate pe aleea mea.
Supusa deciziilor asociatiei de proprietari, am gasit de cuviinta sa folosesc cealalta intrare a blocului, pentru ca nu se cade ca o domnisoara in cizme si fusta ca mine sa se cocoate in varful gramezii de 30-40 de cm pentru a ajunge la scara blocului. Si asta in conditiile in care, in cumintenia mea nu ajung acasa mai tarziu de 9-10 seara, ora la care, din reflex, macar unul din vecini se grabeste sa baricadeze accesul strainilor in bloc incuind usa. Si de la usa aceea eu n-am cheie;).
Numai ca spiritul justitiar al barbatului care face regulile in casa cate un weekend la 2 saptamani, atunci cand vine sa-si reia drepturile depline pe perna matrimoniala, nu a dezmintit nici de aceasta data: iesiti ca 2 tineri responsabili sa citim afisajul digital pentru gaz, greu de descifrat pentru mine, am nimerit pe etaj peste domnul administrator de scara, care a fost "impiedicat" de interpelarea directa a lui Tepes.
Intr-un schimb nesigur de replici, domnul administrator, un om la 50 de ani, alb la par si peste masura de responsabil civic, intrebat a cui a fost ideea depozitarii frunzelor in fata intrarii, a expus situatia de fapt: programul curateniei de primavara derulat in oras a facut ca resturile sa fie adunate intr-un singur loc pentru ca apoi serviciul de salubrizare municipal sa-si faca treaba. Doar ca nu s-a mai intamplat.
Ok, dar a cui a fost ideea, insista intr-o formulare oficiala al meu Hercule. Ca sa nu isi ridice in cap o disputa pe care nu ar fi avut timp sau motive sa o alimenteze, domnul administrator a zis ca el e simplu executant si ca deciziile sunt ale sefului de bloc, indicand confuz spre scara alaturata.
Intre 2 voci masculine care isi disputau teritoriul: unul de intrare in scara, altul de reprezentant al intereselor locatarilor si imaginii igienizate a blocului, eu priveam amuzata situatia si asteptam deznodamantul. Pana acum aflasem ca frunzele stateau acolo pentru ca e intrarea B a scarii - asta presupun, din rationamentul primitiv ca face legatura directa la un singur apartament si e de neglijat, cu atat mai mult cu cat nu am decat minimalista calitate de "chirias" in teritoriul proprietarilor din bloc.
Ca din cer, a coborat salvarea administratorului: nevasta-sa venea ca o zmeoaica de lux pe scari, o femeie roscata, ochelarista si indracita, careia, ca orice sot servil i-a facut marturisirea: "Uite, iese scandal, ca de ce am pus frunzele in fata intrarii!" Tocmai pe faza, ibovnicul a intervenit sa dezumfle tentativa de degenerare a adevarului: "De ce interpretati ce v-am intrebat?!"
Cucoana, din mers a baiguit cateva propozitii: ca dupa ce ca numai 2 barbati din tot blocul s-au implicat in curatenia de primavara si in plus a fost curatata peluza din fata apartamentului meu, cineva se revolta, cu atat mai mult cu cat nu este o persoana cu forme in regula de sedere. Si a si iesit din scara, barbat-su disparand de demult din peisaj pe langa fusta celei care-i da de mancare.
Am ramas amandoi decuplati de la o discutie care se anunta cu atatea invataturi. Ne-am luat citirea si am intrat in casa: Walker, politist texan si partenera lui cea fragila. La putina vreme de la "incident" am auzit o conversatie purtata oficial si tare pe scara, in fara usii apartamentului, intre administrator si vecina de alaturi, o bunicuta adanc infipta in proprietatea scarii: deasupra ei locuieste fie-sa si ginerele cu familia lor. Povestindu-i de consternarea lui Terminator, madam a gasit corect sa emita, ca atitudine de sustinere a interesului scarii: "sa-i ia dracu", asta in timp ce admnistratorul conchidea ceva precum "tiganii, tot tigani raman".
Constienta de micul circ demarat pe scara, am anuntat proprietara pentru a fi la curent cu scenariul jucat pana in prezent si m-am pregatit sa infrunt frustrarile unui ardelean in sfarsit scos din minti si ale unei bunicute singure care, in weekend, cand ii vin prietenele in vizita, probabil din singuratate si lipsa de varietate foloseste termeni ca "p..a" cu lejeritatea cu care discuta despre punctul de pensie, dupa cum bine s-a auzit prin peretele subtire care ne desparte. Go go mamaie!
Astept sa o reintalnesc, in papucasii ei de casa din care rasar degetele anchilozate cocsate unul peste altul, intotdeauna la usa cand ies din apartament si in glasul ei dulce si dragastos cand ma intreaba cine fura tablourile depozitate in casa scarii, ca si cum am fi solidare aceluiasi tel: spionajul de scara.
Pentru un nou epiod, ne vedem in fata scarii:).
Fetita cu chibriturile
Supusa deciziilor asociatiei de proprietari, am gasit de cuviinta sa folosesc cealalta intrare a blocului, pentru ca nu se cade ca o domnisoara in cizme si fusta ca mine sa se cocoate in varful gramezii de 30-40 de cm pentru a ajunge la scara blocului. Si asta in conditiile in care, in cumintenia mea nu ajung acasa mai tarziu de 9-10 seara, ora la care, din reflex, macar unul din vecini se grabeste sa baricadeze accesul strainilor in bloc incuind usa. Si de la usa aceea eu n-am cheie;).
Numai ca spiritul justitiar al barbatului care face regulile in casa cate un weekend la 2 saptamani, atunci cand vine sa-si reia drepturile depline pe perna matrimoniala, nu a dezmintit nici de aceasta data: iesiti ca 2 tineri responsabili sa citim afisajul digital pentru gaz, greu de descifrat pentru mine, am nimerit pe etaj peste domnul administrator de scara, care a fost "impiedicat" de interpelarea directa a lui Tepes.
Intr-un schimb nesigur de replici, domnul administrator, un om la 50 de ani, alb la par si peste masura de responsabil civic, intrebat a cui a fost ideea depozitarii frunzelor in fata intrarii, a expus situatia de fapt: programul curateniei de primavara derulat in oras a facut ca resturile sa fie adunate intr-un singur loc pentru ca apoi serviciul de salubrizare municipal sa-si faca treaba. Doar ca nu s-a mai intamplat.
Ok, dar a cui a fost ideea, insista intr-o formulare oficiala al meu Hercule. Ca sa nu isi ridice in cap o disputa pe care nu ar fi avut timp sau motive sa o alimenteze, domnul administrator a zis ca el e simplu executant si ca deciziile sunt ale sefului de bloc, indicand confuz spre scara alaturata.
Intre 2 voci masculine care isi disputau teritoriul: unul de intrare in scara, altul de reprezentant al intereselor locatarilor si imaginii igienizate a blocului, eu priveam amuzata situatia si asteptam deznodamantul. Pana acum aflasem ca frunzele stateau acolo pentru ca e intrarea B a scarii - asta presupun, din rationamentul primitiv ca face legatura directa la un singur apartament si e de neglijat, cu atat mai mult cu cat nu am decat minimalista calitate de "chirias" in teritoriul proprietarilor din bloc.
Ca din cer, a coborat salvarea administratorului: nevasta-sa venea ca o zmeoaica de lux pe scari, o femeie roscata, ochelarista si indracita, careia, ca orice sot servil i-a facut marturisirea: "Uite, iese scandal, ca de ce am pus frunzele in fata intrarii!" Tocmai pe faza, ibovnicul a intervenit sa dezumfle tentativa de degenerare a adevarului: "De ce interpretati ce v-am intrebat?!"
Cucoana, din mers a baiguit cateva propozitii: ca dupa ce ca numai 2 barbati din tot blocul s-au implicat in curatenia de primavara si in plus a fost curatata peluza din fata apartamentului meu, cineva se revolta, cu atat mai mult cu cat nu este o persoana cu forme in regula de sedere. Si a si iesit din scara, barbat-su disparand de demult din peisaj pe langa fusta celei care-i da de mancare.
Am ramas amandoi decuplati de la o discutie care se anunta cu atatea invataturi. Ne-am luat citirea si am intrat in casa: Walker, politist texan si partenera lui cea fragila. La putina vreme de la "incident" am auzit o conversatie purtata oficial si tare pe scara, in fara usii apartamentului, intre administrator si vecina de alaturi, o bunicuta adanc infipta in proprietatea scarii: deasupra ei locuieste fie-sa si ginerele cu familia lor. Povestindu-i de consternarea lui Terminator, madam a gasit corect sa emita, ca atitudine de sustinere a interesului scarii: "sa-i ia dracu", asta in timp ce admnistratorul conchidea ceva precum "tiganii, tot tigani raman".
Constienta de micul circ demarat pe scara, am anuntat proprietara pentru a fi la curent cu scenariul jucat pana in prezent si m-am pregatit sa infrunt frustrarile unui ardelean in sfarsit scos din minti si ale unei bunicute singure care, in weekend, cand ii vin prietenele in vizita, probabil din singuratate si lipsa de varietate foloseste termeni ca "p..a" cu lejeritatea cu care discuta despre punctul de pensie, dupa cum bine s-a auzit prin peretele subtire care ne desparte. Go go mamaie!
Astept sa o reintalnesc, in papucasii ei de casa din care rasar degetele anchilozate cocsate unul peste altul, intotdeauna la usa cand ies din apartament si in glasul ei dulce si dragastos cand ma intreaba cine fura tablourile depozitate in casa scarii, ca si cum am fi solidare aceluiasi tel: spionajul de scara.
Pentru un nou epiod, ne vedem in fata scarii:).
Fetita cu chibriturile
sâmbătă, 14 martie 2009
Nu-i la indemana oricui sa devina Fat- Frumos
Uitasem de statutul fragil al femeii singure de cand cu incarcaturile emotionale date de o prezenta puternica, multasteptata si desigur permanenta pe perna mea - asa spun revistele glossy glossy ca trebuie sa-ti promovezi partenerul in rang: iti lasi noptile invadate de umarul perfect conturat (in sesiuni regulate la sala) care le suporta pe toate (de la lacrimi "sensibilizante" la crizele de isterie).
Numai ca acel umar intr-o dimineata nu ti s-a mai parut suficient de comod, sexyness-ul parului de pe fata nebarbierita de 2 zile devenise un indiciu al alter ego-ului tau in diminetile de dupa o noapte grea, cand intre cearcane, machiaj scurs si fata buhaita te consideri urata, cu riduri si in deriva - o veritabila fata batrana dinainte identificata.
Unde este acel Fat-Frumos care te saruta in zori, miroase fresh, te ridica (atentie, fara poticneli!) in brate, iti venereaza verbal a suta oara in dimineata aia frumusetea, unicitatea si superioritatea, iti adulmeca pielea perfect intinsa si neteda si-ti declara ca e innebunit dupa tine si ca ar fi abisul existentei lui sa te piarda?!? Unde?!
Pai unde decat in visele zdruncinate de nerealism ale micilor dive plamadite in cartierele marginase din buricul murdar al tarii, care, constientizand-si valoarea nepretuita spera sa fie duse la cumparaturi cu elicopterul, dar pana atunci isi alina asteptarea alaturi de sponsori scheletici, cu ghiul pe mana, care le plimba in masini straine si pe care nu ezita sa-i denumeasca pedantesc: "tarani" atunci cand le platesc masa la un fast-food ieftin la marea Neagra?
Fetelor, tezirea! Nici un FF nu poate sa le insumeze pe toate: sa poarte "sceptrul fericirii" in pantaloni, sa faca sa-i creasca in pantaloni...n-am sa ma repet, no worry! stive de bancnote mari, patratele pe abdomen si 54 in circumferinta bicepsului, cunoasterea stiintifico-mistica a mapamondului si sa demonstreze ca are atestat in poezia romantica pe care sa ti-o scape oportun la ureche.
Asa il ai: curgandu-i firmituri si zeama pe barbie atunci cand elevat serveste masa pe terasa in Costinesti, mirosind acru a transpiratie inainte de amiaza la birou, desi nu este salahor si lucreaza doar cu PC-ul si neuronii, orientat sa foloseasca baia fetelor la office, desi are pisoar alaturi, dispus sa te faca si pe tine "zdreanta, tarfa, nimic" atunci cand simte ca trebuie sa-si aroge superioritatea si desigur un miel candid si supus inainte de a-ti da acordul pentru secundele de fericire nocturna!
Numai ca acel umar intr-o dimineata nu ti s-a mai parut suficient de comod, sexyness-ul parului de pe fata nebarbierita de 2 zile devenise un indiciu al alter ego-ului tau in diminetile de dupa o noapte grea, cand intre cearcane, machiaj scurs si fata buhaita te consideri urata, cu riduri si in deriva - o veritabila fata batrana dinainte identificata.
Unde este acel Fat-Frumos care te saruta in zori, miroase fresh, te ridica (atentie, fara poticneli!) in brate, iti venereaza verbal a suta oara in dimineata aia frumusetea, unicitatea si superioritatea, iti adulmeca pielea perfect intinsa si neteda si-ti declara ca e innebunit dupa tine si ca ar fi abisul existentei lui sa te piarda?!? Unde?!
Pai unde decat in visele zdruncinate de nerealism ale micilor dive plamadite in cartierele marginase din buricul murdar al tarii, care, constientizand-si valoarea nepretuita spera sa fie duse la cumparaturi cu elicopterul, dar pana atunci isi alina asteptarea alaturi de sponsori scheletici, cu ghiul pe mana, care le plimba in masini straine si pe care nu ezita sa-i denumeasca pedantesc: "tarani" atunci cand le platesc masa la un fast-food ieftin la marea Neagra?
Fetelor, tezirea! Nici un FF nu poate sa le insumeze pe toate: sa poarte "sceptrul fericirii" in pantaloni, sa faca sa-i creasca in pantaloni...n-am sa ma repet, no worry! stive de bancnote mari, patratele pe abdomen si 54 in circumferinta bicepsului, cunoasterea stiintifico-mistica a mapamondului si sa demonstreze ca are atestat in poezia romantica pe care sa ti-o scape oportun la ureche.
Asa il ai: curgandu-i firmituri si zeama pe barbie atunci cand elevat serveste masa pe terasa in Costinesti, mirosind acru a transpiratie inainte de amiaza la birou, desi nu este salahor si lucreaza doar cu PC-ul si neuronii, orientat sa foloseasca baia fetelor la office, desi are pisoar alaturi, dispus sa te faca si pe tine "zdreanta, tarfa, nimic" atunci cand simte ca trebuie sa-si aroge superioritatea si desigur un miel candid si supus inainte de a-ti da acordul pentru secundele de fericire nocturna!
duminică, 29 iunie 2008
Meseria e bratara de aur!
Visand cu ochii deschisi...
Nu pregetau abecedarul si manualele de citire sa proslaveasca valoarea muncii in viata omului nou si nicidecum n-am fost lasati sa tragem concluzii despre subiect. Dar ni s-a implementat credinte cu rol in devenirea noastra.
Erau tot felul de pilde la sfarsitul manualelor care omagiau pe diversi copii si parintiilor: mama care lucra la plamadirea painii in fabrica si avea 2 maini care roboteau cu spor si la framantat, dar si la spalat rufele, la hranit copilul.
Acum nu mai este asa: multi visam dincolo de lcd-uri si crt-uri la un "job" in deplina libertate: sa nu faci nimic si sa te bucuri de bogatie.
Mintile tinerilor romani au rabufnit intr-un concurs pe BestJobs, aparent nevinovat care a scos la iveala gandurile tainice ale proaspat absolventilor sau a celor deja rodati pe piata muncii.
Fragmentez din cele mai inovatoare ganduri:
cfeseta
Jamie de la mithbusters
Mi se pare genial jobul lui jamie de la mithbusters, care toata ziua (vorba vine) face numai lucruri cool :) explodeaza frigidere, testeaza arme sub apa, sudeaza diverse prostii.
tudor.maer
machior pompe funebre
Si sa fiu de serviciu (normal ca part time) cand vor fi depusi spre cosmetizare `marii politicieni` pentru revansa poporului si de ce nu, fostii mei sefi!:)
cryss_
Culegator de menta
pentru cei care considera menta o posibilitate de a fenta sistemul
azzu499
abstract manager
Nu face nimic toata ziua
kyttys
SA-MI VAND IDEILE SI SA MA BUCUR IMPREUNA CU VOI TOTI!
AM PESTE 200 DE IDEI CARE VALOREAZA DE MII DE ORI CAT "PREMIUL" VOSTRU ! AVETI 50% DACA MA AJUTATI SA LE VAND!
angelie_jolie
Moasa la Balene
Pentru ca se stie... balenele nasc o data la 2-3 ani:)
popa.cornelia
World Wide Roller Coaster Tester
Responsabilitati: - calatoresti in toata lumea pentru a testa si evalua/cota tot ce inseamna nou in materie de "roller coaster" din parcurile de distractii Cerinte - disponibilitate de a calatorii - pasionat de parcuri de distractii - spirit de copil
suteu_ardnaxela
Musafir
tot jobul consta in vizitarea prietenelor,prietenele prietenelor si prietenii prietenilor dupa care urmeaza vizitarea rudelor, e un job foarte solicitant, v-as povestii mai multe dar nu ca nu stiti ... habar n-aveti :)))
sabinka
brand ambassador
Experimentarea tot felul de locuri si tari interesante, calatorii multe, cunoasterea traditiilor popoarelor. Prezentarea brandului. Este un job de vis!
danutzxxl
consultanta
Best job-ul ideal ar fi sa consulti pe cineva si sa si primesti bani facand asta(toti stim ca romanii sunt buni sfatuitori ::))))) )
sebastian_vizante
organizator manifestari medievale
organizare teambuilding-uri si festivale cu caracter medieval
va urma...
Nu pregetau abecedarul si manualele de citire sa proslaveasca valoarea muncii in viata omului nou si nicidecum n-am fost lasati sa tragem concluzii despre subiect. Dar ni s-a implementat credinte cu rol in devenirea noastra.
Erau tot felul de pilde la sfarsitul manualelor care omagiau pe diversi copii si parintiilor: mama care lucra la plamadirea painii in fabrica si avea 2 maini care roboteau cu spor si la framantat, dar si la spalat rufele, la hranit copilul.
Acum nu mai este asa: multi visam dincolo de lcd-uri si crt-uri la un "job" in deplina libertate: sa nu faci nimic si sa te bucuri de bogatie.
Mintile tinerilor romani au rabufnit intr-un concurs pe BestJobs, aparent nevinovat care a scos la iveala gandurile tainice ale proaspat absolventilor sau a celor deja rodati pe piata muncii.
Fragmentez din cele mai inovatoare ganduri:
cfeseta
Jamie de la mithbusters
Mi se pare genial jobul lui jamie de la mithbusters, care toata ziua (vorba vine) face numai lucruri cool :) explodeaza frigidere, testeaza arme sub apa, sudeaza diverse prostii.
tudor.maer
machior pompe funebre
Si sa fiu de serviciu (normal ca part time) cand vor fi depusi spre cosmetizare `marii politicieni` pentru revansa poporului si de ce nu, fostii mei sefi!:)
cryss_
Culegator de menta
pentru cei care considera menta o posibilitate de a fenta sistemul
azzu499
abstract manager
Nu face nimic toata ziua
kyttys
SA-MI VAND IDEILE SI SA MA BUCUR IMPREUNA CU VOI TOTI!
AM PESTE 200 DE IDEI CARE VALOREAZA DE MII DE ORI CAT "PREMIUL" VOSTRU ! AVETI 50% DACA MA AJUTATI SA LE VAND!
angelie_jolie
Moasa la Balene
Pentru ca se stie... balenele nasc o data la 2-3 ani:)
popa.cornelia
World Wide Roller Coaster Tester
Responsabilitati: - calatoresti in toata lumea pentru a testa si evalua/cota tot ce inseamna nou in materie de "roller coaster" din parcurile de distractii Cerinte - disponibilitate de a calatorii - pasionat de parcuri de distractii - spirit de copil
suteu_ardnaxela
Musafir
tot jobul consta in vizitarea prietenelor,prietenele prietenelor si prietenii prietenilor dupa care urmeaza vizitarea rudelor, e un job foarte solicitant, v-as povestii mai multe dar nu ca nu stiti ... habar n-aveti :)))
sabinka
brand ambassador
Experimentarea tot felul de locuri si tari interesante, calatorii multe, cunoasterea traditiilor popoarelor. Prezentarea brandului. Este un job de vis!
danutzxxl
consultanta
Best job-ul ideal ar fi sa consulti pe cineva si sa si primesti bani facand asta(toti stim ca romanii sunt buni sfatuitori ::))))) )
sebastian_vizante
organizator manifestari medievale
organizare teambuilding-uri si festivale cu caracter medieval
va urma...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
Postări
