Marketing in piata

Completare a unui articol de observatie citit ieri, voi pune in discutie marketingul verbal si de eticheta prezent in comunicarea din piete.

http://www.dorinalexandrescu.ro/blog/8-idei-de-marketing-pe-care-le-invatam-de-la-piata/

Inventivitatea etichetelor la taraba

E ceva ce protocolul de hypermarket nu va permite pentru clienti sai. Profita totusi de libertatea exprimarii vanzatorii din piete. Nimic mai adevarat ca producatorul care este si taran get-beget nu va apela la aceste tertipuri dintr-o onestitate arhetipala. Va scrie discret 2 cuvinte: denumirea si provenienta. Cu o caligrafie desueta.

Ca exemplu, ieri in Obor s-a evidentiat modul de prezentare a unor gramezi de struguri - fara sa fie mentionate denumirea, categoria, zona de provenienta, apareau cu litere de-o schioapa doua cuvinte si multe semne de exclamatie: "Buni, rau!!!!!" Pretul? 5 lei.

In orice piata, un surplus de aparenta credibilitate il constituie aparitia pe eticheta a asigurarii ca legumele si fructele sunt plantate si recoltate in Romania. De la o simpla mentiune la adevarul faptic este insa cale lunga, care pana la urma nu face obiectul unei analize de marketing, ci a manipularii emotionale.

Ca subiectul sa nu para specific doar buricului tarii, in piata centrala din Barlad, pe o eticheta am citit o strofa care facea apolgia unei cepe. Adica a mormanului care se astepta vandut.

La Iasi, piata Alexandru cel Bun este coplesita de multii de F care insotesc descrierile fructelor: "FFFFFFFF. dulci si aromati", FFFFF. dulci si zemosi", "FFFFF. dulci si buni", "rosii de galati", "varza de galati", "rosii de Targu Frumos".

Celebri sunt si "pepenii de Dabuleni", a caror scriere cunoaste variatii, in functie de nivelul de studiu al autorului etichetei. (pepeni da Dabuleni)

Important de precizat si ca o mare parte a etichetelor au greseli crase de ortografie: "rosi serry", "arpacica", "pepene rosu" (cand cele doua specii se numesc galben si verde), "cartof rosu", "kapia", "ardel", "miere de albini" etc.

Marketingul verbal la taraba

La nivel verbal, marketingul are un chip jovial care pe alocuri se abate spre zone de disconfort:

"Hai iubita, ce sa-ti dau?"
"Papusa, vrei ceapa?"
"Hai baiatu', ia cartofu'!"

Intr-o neobosita cautare a rosiilor fara cusur, o precupeata pe jumatate pigmentata m-a asigurat ca daca desfac o rosie de la ea de pe taraba si o gust o sa vad ca "e dulce ca mierea". Cat de naiv sa fii?!

In Obor, intr-o boxa dedicata produselor din carne, 3 vanzatori tot cu pigment vindeau pe banda rulanta, aceluiasi client, diverse categorii de produse din carne, doar in baza epitetelor sau a descrierilor apetisante: "bucatile astea sunt calde", "pastrama asta merge facuta la felul doi cu un pic de vin sau un must"; din spate unul ii susotea "da-le mai de fite, nu vezi ca asta vor?!" Si clientii au cumparat, tot chiar. Propunerile au fost asimilate fara pic de discutie.

Revin la Iasi unde in extrasezon, pe varful unei gramezi de nectarine asezate piramidal pe taraba, se vedea capul unei tiganci a carei gura mergea tura-vura. Printre aberatii, notabila a fost reclama: "nectarine de Romania" pe care o repeta fara nicio grija pentru contradictia evidenta.

Va urma....poate si cu foto-dovezi.