joi, 12 iulie 2007

Emotia "Orange"

Ganduri gratioase imi sagetau existenta in timp ce ma lansam in pasi de gazela tulburata spre casa. Astazi ca niciodata nu m-a mai deranjat ca masinile claxonau dupa mine sau ca dintr-un bolid al serviciilor de paza si protectie, un mistuit cu aere de "men in black", de sub ochelarii de soare trasi pe varful nasului barna, imi adresa onomatopee imitand ritualul pupatului primitiv la homo erectus mintal!:)

Sarutul de targ:)

Astazi nu, pentru ca in drumul catre casa un stol de ganduri teseau in mintea-mi golasa de griji un story al abstractului in care baietul de la Orange ma tinea de mana, conducandu-ma catre casa si imi dadea un sarut hollywoodian in fata gradinii dinaintea blocului. Acolo eu ma topeam dintr-o data si imi simteam genunchii inmuindu-se, coplesita intr-un moment de beatitudine. Ne luam la revedere si nu mai scapam de fluturi pana la o noua revedere!

Asa porneste the story in care eu, aceasta noua papusa in targ traieste un crush (momentan imaginar) cu o prezenta ce mi-a ravasit simturile: the Verve boy from Orange.


Factura Orange a starnit totul

Ieri imi stapaneam cu greu precipitarea inainte sa ajung la ghiseul de informatii Orange. Platisem a nu stiu cata oara o suma astronomica cauzata de predispozitia mea logoreica. Decretasem: schimbam tipul de abonament...sau apelam la restrictii: Eu, customerul, mergeam sa-mi cer ghilotinarea.

Dar nu stiam ca de fapt voi ajunge sa traiesc cele mai dulci suplicii... Priveam fara tinta la mainile frumoase intinse pe pupitrul de comanda, de unde cu iscusinta tanarul Orange explica to retard clients care sunt serviciile, optiunile si cum sa utilizeze telefoanele. Inalt, suplu din cale-afara, brunet, cu un chip ovoid, niste whiskers de britpop boy, intr-un tricou branduit, obiectul fascinatiei mele povestea cu siguranta profesionistului ce si cum are de facut fiecarui client nelamurit pana sa ajunga la el.


Cand sinele nu te mai asculta...

Tot apropiindu-ma de contactul direct cu el simteam valuri de caldura inundandu-mi trupu-mi pacatos:), senzatii trandafirii in obraji si o carma imposibil de controlat. Hei, stop it right there!! Fraie pierdute...si nici n-apucasem sa-i vorbesc. Mi-a luat si ultima farama de siguranta...ii priveam lung fiecare miscare si trompele lui Eustache preluau cu ecou vorbele-i pline de pricepere. Mintea-mi oricum nu patrundea esenta lor, ci doar o voce pe care as fi ascultat-o spunandu-mi povesti de seara sau mintindu-ma cu dulcegarii de care stiu sa ascult...

Simteam eu acolo cum ma pierd si inainte sa ma si tradeze atitudinea, ca deh, statusem de 20 de minute la rand, am socotit ca-i cazul sa-i cer amabil sa-mi dea o adresa de mail la care sa-mi expun request-urile pentru ca nu puteam sa-i fac cunoscuta roseata din obraji la o conversatie de minute care s-ar fi preconizat. Pentru ca pur si simplu, chiar si dupa cateva palme imaginare, eul nu-si facea datoria: in continuare sangele alerga furios in sus si-n jos pe toata intinderea corpului.

Dupa toate calculele mele era momentul cel mai bun sa ies din scena, inainte sa completely make fool of myself in fata unui shop plin cu-clienti. Dar cand am deschis gura, toate per tu-urile dinaintea mea s-au transformat in adresari politicoase care ma rugau sa mai rabd 2 minute, pentru ca imediat ma va prelua.

Fuga-i rusinoasa?

Sa stau...sa nu? Sa fug neanuntat? Sa fiu un customer ciufut, sa intreb de condica de sugestii si reclamatii? Cum sa-i fac asa ceva lui, acestei fapturi care ma sagetase fara ca macar sa ma priveasca? Nu puteam pur si simplu. Am zambit incurcata promitand sa astept...si n-am facut rau...ca abia incepusem sa ne cunoastem...din sistem- si da, eu chiar plateam facturi dodoloate- s-a convins si el dupa ce a facut un inquery in baza de date.

Am cerut cenzurarea apelurilor dupa o anumita durata sau dupa ce se terminau minutele incluse. Ma intreba zambind cine foloseste abonamentul. Am raspuns cu seninatate ca eu, magnifica eu. Un rand intreg asista empatizand cu cate un rictus sincer de amuzament sau lipsa de rabdare la povestea mea.

N-am reusit sa ma lalaiesc mult cu acest britboy pentru ca obrajii mei nu mai suportau alternantele valurilor de caldura si am cerut sa-mi dea oferta de abonamente sa o consult acasa, urmand ca astazi sa vin sa-i comunic eventualele nelamuriri si sa stabilim final, o decizie privind abonamentul..

Mi-am facut lectiile temeinic acasa. N-am inteles nimic nici de pe site si nici din Cartea Cartilor Orange, dar mi-am notat 2-3 intrebari si mi-am zis ca astazi voi aprofunda subiectul cu un specialist, Orange boy.

Today, in drum catre casa, faceam jocuri si numaratori in pavajul strazii, calculandu-mi pasii...sa intru, sa nu intru...sa-mi readuc senzatiile trandafirii in obraji, sa simt pudoarea afisata pe mon visage sau sa nu...?


O ultima privire...

Prin geamul ticsit cu reclame i-am zarit silueta la pupitrul de comanda. Am simtit precum in reclamele cu femei frumoase cum adulmecam o boare de proaspat care-mi desfata toate simturile. El isi facea datoria si eu n-aveam curaj sa merg sa-l confrunt.

Baiatul meu Orange...cel pentru care am facut eu un crush, asteptand la rand o consiliere phone related.... Cu el am mers de mana astazi acasa, el ma saruta cu o pasiune timida in timp ce priveam tinta in sus cu ochii intredeschisi in lumina soarelui...el ma strangea cu puterea slabanogului...si mie imi placea pana la euforie.

Sa vii sa-ti dau un autograf, my britpop Orange boy!

Pies: Noapte buna, tuturor papuselor care traiesc povesti de dragoste inchipuite!:))

Niciun comentariu: