"Lua-m-ar dracu de tiganca" sau circ de scara cu ardeleni si moldoveni

De mai bine de 3 saptamani, tribut al alternantei anotimpurilor si eforturilor bine intentionate ale celor mai harnice brate ale blocului (am aflat cu stupefactie ca numai 2 gospodari exista:) ), aleea care permite accesul direct la apartamentul in care locuiesc (intrare secundara a scarii) a fost blocata de un maldar de resturi organice de la plantele si copacii gradinii din jurul blocului. Frunze uscate, tulpini mucegaite si crengile curatate de primarie ale castanilor din fata blocului cu 3 scari, au fost toate depozitate pe aleea mea.

Supusa deciziilor asociatiei de proprietari, am gasit de cuviinta sa folosesc cealalta intrare a blocului, pentru ca nu se cade ca o domnisoara in cizme si fusta ca mine sa se cocoate in varful gramezii de 30-40 de cm pentru a ajunge la scara blocului. Si asta in conditiile in care, in cumintenia mea nu ajung acasa mai tarziu de 9-10 seara, ora la care, din reflex, macar unul din vecini se grabeste sa baricadeze accesul strainilor in bloc incuind usa. Si de la usa aceea eu n-am cheie;).

Numai ca spiritul justitiar al barbatului care face regulile in casa cate un weekend la 2 saptamani, atunci cand vine sa-si reia drepturile depline pe perna matrimoniala, nu a dezmintit nici de aceasta data: iesiti ca 2 tineri responsabili sa citim afisajul digital pentru gaz, greu de descifrat pentru mine, am nimerit pe etaj peste domnul administrator de scara, care a fost "impiedicat" de interpelarea directa a lui Tepes.

Intr-un schimb nesigur de replici, domnul administrator, un om la 50 de ani, alb la par si peste masura de responsabil civic, intrebat a cui a fost ideea depozitarii frunzelor in fata intrarii, a expus situatia de fapt: programul curateniei de primavara derulat in oras a facut ca resturile sa fie adunate intr-un singur loc pentru ca apoi serviciul de salubrizare municipal sa-si faca treaba. Doar ca nu s-a mai intamplat.

Ok, dar a cui a fost ideea, insista intr-o formulare oficiala al meu Hercule. Ca sa nu isi ridice in cap o disputa pe care nu ar fi avut timp sau motive sa o alimenteze, domnul administrator a zis ca el e simplu executant si ca deciziile sunt ale sefului de bloc, indicand confuz spre scara alaturata.

Intre 2 voci masculine care isi disputau teritoriul: unul de intrare in scara, altul de reprezentant al intereselor locatarilor si imaginii igienizate a blocului, eu priveam amuzata situatia si asteptam deznodamantul. Pana acum aflasem ca frunzele stateau acolo pentru ca e intrarea B a scarii - asta presupun, din rationamentul primitiv ca face legatura directa la un singur apartament si e de neglijat, cu atat mai mult cu cat nu am decat minimalista calitate de "chirias" in teritoriul proprietarilor din bloc.

Ca din cer, a coborat salvarea administratorului: nevasta-sa venea ca o zmeoaica de lux pe scari, o femeie roscata, ochelarista si indracita, careia, ca orice sot servil i-a facut marturisirea: "Uite, iese scandal, ca de ce am pus frunzele in fata intrarii!" Tocmai pe faza, ibovnicul a intervenit sa dezumfle tentativa de degenerare a adevarului: "De ce interpretati ce v-am intrebat?!"

Cucoana, din mers a baiguit cateva propozitii: ca dupa ce ca numai 2 barbati din tot blocul s-au implicat in curatenia de primavara si in plus a fost curatata peluza din fata apartamentului meu, cineva se revolta, cu atat mai mult cu cat nu este o persoana cu forme in regula de sedere. Si a si iesit din scara, barbat-su disparand de demult din peisaj pe langa fusta celei care-i da de mancare.

Am ramas amandoi decuplati de la o discutie care se anunta cu atatea invataturi. Ne-am luat citirea si am intrat in casa: Walker, politist texan si partenera lui cea fragila. La putina vreme de la "incident" am auzit o conversatie purtata oficial si tare pe scara, in fara usii apartamentului, intre administrator si vecina de alaturi, o bunicuta adanc infipta in proprietatea scarii: deasupra ei locuieste fie-sa si ginerele cu familia lor. Povestindu-i de consternarea lui Terminator, madam a gasit corect sa emita, ca atitudine de sustinere a interesului scarii: "sa-i ia dracu", asta in timp ce admnistratorul conchidea ceva precum "tiganii, tot tigani raman".

Constienta de micul circ demarat pe scara, am anuntat proprietara pentru a fi la curent cu scenariul jucat pana in prezent si m-am pregatit sa infrunt frustrarile unui ardelean in sfarsit scos din minti si ale unei bunicute singure care, in weekend, cand ii vin prietenele in vizita, probabil din singuratate si lipsa de varietate foloseste termeni ca "p..a" cu lejeritatea cu care discuta despre punctul de pensie, dupa cum bine s-a auzit prin peretele subtire care ne desparte. Go go mamaie!

Astept sa o reintalnesc, in papucasii ei de casa din care rasar degetele anchilozate cocsate unul peste altul, intotdeauna la usa cand ies din apartament si in glasul ei dulce si dragastos cand ma intreaba cine fura tablourile depozitate in casa scarii, ca si cum am fi solidare aceluiasi tel: spionajul de scara.

Pentru un nou epiod, ne vedem in fata scarii:).

Fetita cu chibriturile

Nu-i la indemana oricui sa devina Fat- Frumos

Uitasem de statutul fragil al femeii singure de cand cu incarcaturile emotionale date de o prezenta puternica, multasteptata si desigur permanenta pe perna mea - asa spun revistele glossy glossy ca trebuie sa-ti promovezi partenerul in rang: iti lasi noptile invadate de umarul perfect conturat (in sesiuni regulate la sala) care le suporta pe toate (de la lacrimi "sensibilizante" la crizele de isterie).

Numai ca acel umar intr-o dimineata nu ti s-a mai parut suficient de comod, sexyness-ul parului de pe fata nebarbierita de 2 zile devenise un indiciu al alter ego-ului tau in diminetile de dupa o noapte grea, cand intre cearcane, machiaj scurs si fata buhaita te consideri urata, cu riduri si in deriva - o veritabila fata batrana dinainte identificata.

Unde este acel Fat-Frumos care te saruta in zori, miroase fresh, te ridica (atentie, fara poticneli!) in brate, iti venereaza verbal a suta oara in dimineata aia frumusetea, unicitatea si superioritatea, iti adulmeca pielea perfect intinsa si neteda si-ti declara ca e innebunit dupa tine si ca ar fi abisul existentei lui sa te piarda?!? Unde?!

Pai unde decat in visele zdruncinate de nerealism ale micilor dive plamadite in cartierele marginase din buricul murdar al tarii, care, constientizand-si valoarea nepretuita spera sa fie duse la cumparaturi cu elicopterul, dar pana atunci isi alina asteptarea alaturi de sponsori scheletici, cu ghiul pe mana, care le plimba in masini straine si pe care nu ezita sa-i denumeasca pedantesc: "tarani" atunci cand le platesc masa la un fast-food ieftin la marea Neagra?

Fetelor, tezirea! Nici un FF nu poate sa le insumeze pe toate: sa poarte "sceptrul fericirii" in pantaloni, sa faca sa-i creasca in pantaloni...n-am sa ma repet, no worry! stive de bancnote mari, patratele pe abdomen si 54 in circumferinta bicepsului, cunoasterea stiintifico-mistica a mapamondului si sa demonstreze ca are atestat in poezia romantica pe care sa ti-o scape oportun la ureche.

Asa il ai: curgandu-i firmituri si zeama pe barbie atunci cand elevat serveste masa pe terasa in Costinesti, mirosind acru a transpiratie inainte de amiaza la birou, desi nu este salahor si lucreaza doar cu PC-ul si neuronii, orientat sa foloseasca baia fetelor la office, desi are pisoar alaturi, dispus sa te faca si pe tine "zdreanta, tarfa, nimic" atunci cand simte ca trebuie sa-si aroge superioritatea si desigur un miel candid si supus inainte de a-ti da acordul pentru secundele de fericire nocturna!