marți, 19 august 2014

Si vecinii vostri arunca pe geam canapele?

Ziua in care pana si canapeaua a zburat


In calmul amiezii vecinii de deasupra (etajul doi) arunca bucati de canapea pe geam.
Intai se aud niste lovituri asurzitoare, iar apoi, rand pe rand cad mastodonti de tapiserie si placaj in gradina verde din spatele blocului.

Ciudat e ca doar o singura voce de femeie si-a scos "coltii", intreband cu furie cine arunca pe geam? Fiul proprietarilor de la doi, un familist badaran de vreo 30 si ceva de ani a raspuns ca el si ca cineva va cobori sa ia toate resturile.
Timp de jumatate de ora lucrurile au zburat de la etaj in alternanta cu discutiile de reamenajare si loviturile de distrugere din casa. Mai apoi, in ras sau nu, cineva din bloc a intrebat tot asa, anonim, daca mai are.

Mugurel, pentru ca asa il cheama pe maistrul de astazi a vociferat infierand din vorbe obisnuinta altor vecini de a arunca mancarea pe geam, lucru care nu a nascut atatea comentarii in trecut.

Doi homlessi au fost contractati sa ia resturile izbite pe pamantul gradinii. Unul din ei, la incheiere, a strigat chibzuit: "Boss! Boss!" Una din muierile care stau sus a raspuns si omul strazii a intrebat de "boss" care i-a si transmis ca da, il asteapta in casa sa monteze noul pat.

Si totusi, ce am cu Bucurestiul?


Doar imaginati-va viata in Bucuresti, intr-un cartier aflat la doar 4 statii de metrou de zona centrala:

Zilnic, mai degraba zis noapte de noapte gunoaiele zboara de la etaj, dar numai incepand cu miezul noptii. Se aud niste falfaituri si apoi niste aterizari frante care initial ma speriau crezand ca o fiinta umana si-ar putea incheia socotelile cu viata. Dar nu e asa, aici la noi, gunoaiele se sinucid, asa cum ii place sa interpreteze absurditatea faptelor sotului meu.

Cand diminetile sunt "incarcate", femeia de serviciu, care culmea, matura zi de zi gradina, de ani intregi, ii "blagosloveste" pe toti pentru nenumaratele peturi, doze de la bere, bucati de hartie igienica folosite, prezervative, de asemenea, uzate, absorbante insangerate, pungi cu resturi de mancare, prosoape si alte textile scapate la scuturat sau de pe sarmele unde au fost lasate sa se usuce.

Vara, in unele zile de august, bucuria jocului de table este impartita de dimineata pana seara cu toti vecinii: zgomotul surd al zarurilor te fac partas la fiecare azvarlire. Totul se desfasoara parca dinadins, in balconul deschis al unor vecini inca neidentficati. In anii trecuti, o interventie a unei femei de la blocul de vis-a-vis care se plangea de perturbarea odihnei absolut necesara zilei de serviciu care urma, a condus la cea mai vioaie replica de orele 24: "intra in casa, in p..a mea!"

Caldura insuportabila cere aerisire, motiv ca geamurile sa stea deschise o mare parte din zi. Cand in sfarsit iti faci timp de curatenie, pe langa praful si insectele blocate intre ramele ferestrelor, prezenta unui prezervativ folosit nu mai clameaza nimic. Scoti un sunet intim de dezaprobare si cam atat.

Cine, ce vorbeste?


De ani de zile, in fiecare zi din saptamana si weekend, in jurul amiezii, aleea dintre blocuri este parcursa de 2 tigani, un el si o ea, care pe rand anunta sonor ca sunt in cautarea materialelor feroase "fiare vechiiii, fiare noiii!" Prezenta semnata zi de zi concureaza cu o punctualitate nebanuita a locuitorului de Bucuresti.

Un bloc cu doua scari, si 46 de apartamente distribuite fiecareia. Desi inghesuite, apartamentele adapostesc si patrupede. Pentru ele se plateste o taxa specifica. Totusi nu toate animalele si persoanele sunt declarate administratiei, motiv sa gasesti cand si cand, cate o reclamatie agatata in avizier prin care un vecin cu prea mult civism portretizeaza cu exactitate traiul de zi cu zi ale celor care tin caini, dar nu platesc taxa, celor care stau aglomerati in casa, dar nu se inscriu la intretinere etc. Greselile gramaticale sunt intrinseci in astfel de foite.

Scenariul de la bloc este imbogatit de monologurile stapanilor de caini care isi trateaza animalele ca avand suprematia unui adult, cerandu-le socoteala pentru fiecare latrat pe scara, pentru fiecare raita data fara a fi vazuti sau pentru ca se harjonesc cu alte animale. Volumul mare la care isi folosesc vorbirea le accentueaza o trasatura deja cunoscuta: aceea de a fi prost crescuti, afirmatie pe care iti vine sa o generalizezi cu fiecare nou intalnit.

Eu nu raman niciodata la vorba, doar salut si trec. Totusi cand cineva ma opreste, raspund retinut sau ascult cu oarecare suspiciune:

"Am si eu o nepotica cam ca asta mica a dvs. Uite la ea cat ii de frumoasa, manca-i-as ochii!"
Zambesc incurcat si plec, vocabularul meu nu are acest registru.

"Laura, tu esti? Ce mai faci?" M-am uitat uimita la femeia de peste 80 de ani care imi vorbea cu familiaritate. I-am zis ca ma confunda si am plecat. In urma mea inca vorbea: "Daca nu esti Laura, cine esti?"

"Ce-aveti baiat sau fetita?" Nu stiam cine este femeia care ma intreba, de ce ma intreba, daca i-am devenit cunoscuta fara sa vreau. Eram singura pe scara, cu intentia de a iesi, iar bunul simt m-a impins sa-i raspund. "E fetita."  -"Sa va traiasca!" La vremea aceea, fetita noastra avea mai bine de 1 an si jumatate si nu era o prezenta pe scara...

Adie parfum de...


Cand anotimpul insorit isi traieste maximul, ghenele incep sa curga. Siroaie intregi se intind pe strada in urma masinilor de gunoi care ridica resturile, insa imprastie zemurile. Siropul tuturor mamelor inchipuite si neinchipuite care se pot gati si consuma in casele oamenilor se desprinde difuz de asfalt si iti intra insistent pe calea narilor ingretosandu-te. Dar nu poti face nimic, doar sa pasesti mai des si sa astepti toamna. Bine ca macar se ridica gunoiul...iti zici.

Daca de jur imprejur pute, la scara, vecinii de ce nu ar mirosi? Intervalul incepe dar nu se generalizeaza cu cei care au atins pragul pensionarii, ca prima categorie si cei care sunt in pragul de a lua ultima pensie. Vara, mirosul vecinilor este nu numai a transpiratie, dar si de statut. O duhoare intensa de tigara, in care se scalda izul de nespalat al feselor (ca sa o spun plastic) si subsuorilor si ceva transpiratie imbacsita pe haine iti fac intrarile si iesirile din scara in urma vreunui astfel de vecin un mare test de rezistenta.

De luni bune, coptul vinetelor imbie la pofte. E sezonul lor. In doua randuri ne-am intalnit pe scara cu vecina de alaturi. Urca cele cateva trepte la nivelul intermediar dintre etaje unde este amplasata tubulatura pentru gunoi. De fiecare data avea in mana o oala cu resturile de vinete curate si zeama ramasa. Doar deschide usita si le arunca direct din oala. E mai simplu, nu consumi saci menajeri inutil si nici nu pastrezi mirosul/siropul in casa. Adica igienic.

De aia imi place sa stau la Bucuresti. Experiente, cat poftesti!