Astazi noutatea stridenta de pe contul meu de Facebook a fost un anunt de angajare contradictoriu. BCR isi cauta om de comunicare a carui testare suprema este sa schimbe in sens pozitiv, evenimentele unei povesti larg raspandite, despre care cu totii stim ca se incheie negativ, culmea si cu morala in acest sens. Cu tot aplombul creativ si dorinta de a razbi prin inovatie si creatie, cred ca cei de la BCR si-au propus sa traga la jug de la vale la deal.
Niste considerente care mi s-au parut de bun simt privind posterul au fost:
1. Poate BCR sa intreaca prin maiestrie literara o poveste semnata de Ion Creanga? Are BCR argumentele credibile care sa ridice eticheta vicleniei care o insoteste pe vulpe de secole intregi?
2. S-a gandit BCR ca din prima asociere dintre poveste si banca i-ar aduce prejudicii suplimentare de imagine? Adica nu-i greu sa trasezi niste corespondente:
Vulpea e Banca,
Ursul e Clientul,
pestele reprezinta Banii multi pe care banca ii gestioneaza,
iar sfaturile Vulpii, strategiile la care apeleaza Banca atunci cand relatiile cu-clientul datornic devin incordate.
3. Este intelept ca banca sa folosesti in comunicarea cu publicul creativ termeni si asocieri negative precum "pacalit", "Ursul pacalit de vulpe", chiar daca intentia este de a aduce transformari radicale ideii de "pacaleala"?
4. Care a fost strategia de comunicare a bancii si cum si-a imaginat relatia cu-clientii sai construind pe un concept atat de concret - BANII, fabulatii precum "Harap Alb", "Soacra cu trei nurori" si in continuare "Ursul pacalit de vulpe"?
5. Cine-si poate imagina, la propriu, ca intrand la banca (BCR) paseste pe taram de vis si are acces la tot binele din povesti?
Asteptand deznodamantul acestei povesti si a intregii strategii de comunicare a BCR, tin sa precizez, ca macar Ion Creanga a fost sincer:
"Ș-am încălecat pe-o căpșună, și v-am spus, oameni buni, o mare minciună!!”
