S-a dat startul reconstituirii astazi, in parcare. Doi politisti in civil, unul in uniforma, un cetatean tanar si "infractorul" au refacut pas cu pas filmul furtului. Gradatul era martorul care il vazuse pe infractor in ziua fatidica traversand bulevardul cu prada. Ceilalti politisti se ocupau de partea birocratica: unul lua notite, altul spunea povestea, s-au facut chiar si poze, cu un oaresicare Logan, nici urma de Porche sau Jaguar:). Tanarul avea sa fie martorul reconstituirii.
Infractorul? Un biet om de vreo 45 de ani, incaruntit si cu pantalonii suflecati, asista aproape neputincios la regia post-factum. Consumator inrait de alcool, dupa o viata normala - a profesat si ca sofer de taxi, a ajuns la mila strazii, uneori fortandu-si norocul cu stergatoare de parbrize si capace sterpelite pe care le vinde taximetristilor in gara. De fapt de acolo a si fost ridicat... Discutand s-a aflat ca in vremurile lui bune, ne-a fost vecin - doua scari mai departe, la etajul 10. Pus in fata intregii situatii, nu-si aducea aminte - bautura e antidotul care il ajuta sa uite de relele pe care le face. Sau poate e tapul ispasitor in toata povestea..
Profesionalismul nu-i lipseste defel, la intampinarea tatei si masinii gandurile i-au iesit pe gura:
"Si-a pus domnu' capace noi! Astea-s si mai frumoase!":)
(intr-adevar, nu am dus lipsa de zel si am cumparat altele, nu originale, dar parca mai stilizate, vorba "expertului")
Se va incheia un alt proces verbal la sectie, urmand sa fie chemat si tata pentru a-l semna. Cu hotul de capace nu se stie inca...probabil va ajunge pentru inca alte cateva luni intr-un resort racoros pe arsita asta - are registrul de cazare plin cu astfel de sejururi...
Capacele?! Nu au fost recuperate. Probabil si-au gasit un alt proprietar...sau asteapta in vreun shop de dezmembrari sa fie remarcate. Paguba? 160 de lei - pret de raft la Autocenter.
miercuri, 25 iulie 2012
luni, 16 iulie 2012
3 capace...de Logan
In cartierul Dacia, pe bulevardul Dacia, s-au furat capacele rotilor unei masini marca Dacia..
Astazi de dimineata am facut prima vizita intr-o sectie de Politie- mai exact sectia 1, din cartierul in care locuim. Dupa un weekend dogoritor, cineva a vrut sa racoreasca rotile masinii tatei si i-a dat jos si luat 3 capace. Nu orice fel de capace - capacele originale:), alea care rezistasera cu stoicism 4 ani - de la fabricarea masinii si pana in weekend. Ca sa-mi pot arata indignarea, voi accentua si faptul ca 6 luni, in fiecare an, masina merge pe un drum judetean garnisit cu niste cratere care inghit rotile cu totul si nu s-a intamplat sa pierdem capacele, care erau fixate manual, fara niciun sistem de siguranta.
Firul evenimentelor fusese asa: sambata am mers la cumparaturi, la amiaza eram acasa cu masina parcata la bulevard, duminica dimineata la 6, capacele lipsa. Deci hai la Politie!
Ancheta...
Ieri, sectia de politie nu avea personal calificat - adica El Criminalisto, astazi avea: un dandi in blugi cu pense deasupra buzunarelor, cu parul gelat si miscari rapide - el a facut cercetarea la fata locului (care era de fapt in parcarea sectiei): 5 fotografii digitale, din lateralele masinii si cu o rigla de masurare panzata asezata in dreptul rotilor care sa certifice detalii importante in elucidarea cazului.
In interior am mers pe mana cadrelor civile care ne-au purtat prin tot felul de sali de ancheta atent incuiate cu chei. Un prim agent de 45-50 de ani ne-a tras dupa el pentru a scrie plangerea, pentru ca DA, acum exista formulare tipizate care sa usureze compunerea textului. Bine, noi eram deja pregatiti cu o plangere ca la carte, gata elaborata de acasa, insa incompatibila cu procedurile moderne ale sectiei.
L-a asezat pe tata pe scaun si l-a pus sa scrie prin dictare toate detaliile de identificare si cum i-au fost sustrase "capacele ornament" de la 3 dintre rotile masinii marca Dacia Logan. Mai mult, a reusit sa ne ajusteze si timpii de actiune a hotului, mai exact la orele amiezii sambata cand deja se stia din sursele politienesti ca "suspectul" traversase bulevardul. Suspectul este un individ proaspat absolvent al unui stagiu de inchisoare, mare amator de capace si stergatoare de parbrize.
Autoritatea la lucru
Trecand la etapa urmatoare, aia de imprietenire intre reclamant si autoritatea constatatoare, politistul a "ridicat" discutia la un registru mult mai apropiat: pertu-ul:). Tocmai se muncea la intocmirea declaratiei prin care trebuia ca tata sa se constituie parte civila, cand a intrat in sala un alt "mare", in civil, atent si preocupat de problema in desfasurare. A decis o noua constatare la fata locului, oprirea anchetei si reluarea acesteia de catre persoana lui, in calitate de sef a celui care ne "orientase" anterior.
Din nou afara in parcare, iarasi observatii atente, intrebari amanuntite de genul: "Ati observat si altceva langa roti/masina in acea dimineata?" si raspunsuri la fel de corecte: "Da, era un caine sub masina...si atat". "Nu, nu cainele, langa roti!" "Nu, langa roti nimic altceva." Daca era luata vopseaua, daca mai lipseste ceva, daca are Casco, daca acele capace erau prinse cu ceva, daca e proprietate personala.... Eheeee, cercetarea asta putea sa dureze ore numai discutand despre ora, loc, conditii de savarsire, tipul bunului posedat etc.
Ne-am reintors in cladire pentru elaborarea procesului verbal, unde din doua cuvinte am fost exilata pe canapeaua ciupita din holul sectiei. Merge doar proprietarul. Nu mi-a parut rau, aveam sa asist la discutii interesante.
Cat timp s-au luat primele date, am suras sagalnic cand un alt prejudiciu era consemnat la biroul vecin: un dispozitiv de kilometraj, o banda fosforescenta, ochiul de pisica si un portbagaj de bicicleta fusesera sustrase de pe un cadru de bicicleta. Politistul intreba cum arata dispozitivul: "Asa, rotund era?!" Veni si raspunsul: "Da, rotund, mai spre patrat."
Vladut, omul politistilor
Revenind...ma aflam pe canapeaua ciupita din hol. Apare un personaj tanar, costeliv, cu ochelari de vedere mascati de sapca, pantaloni scurti si slapi ieftini, de taraba. Cel ce anchetase furtul obiectelor de pe bicicleta il intampina cu un zambet larg:
"Vladut! Dar acum se vine? La cat ti-am zis eu sa vii? Parca mai dimineata, la 8?!"
Cu capul plecat, Vladut raspunde: "M-am trezit mai tarziu."
"Te-ai tuns? Ma, tu te-ai tuns?! De ce te-ai tuns? Te-ai tuns, ma?
Baiatul tacea din gura, din nou cu privirea lasata.
"Ma tu te-ai tuns ca sa nu fii recunsocut, asa-i?!"
"Nu, era lung parul."
"Ce-ai facut cu bicicleta, ia zi mai departe, cum a fost? Ca mai avea un dispozitiv de kilometraj, un cablu, un portbagaj pe spate!"
"N-am luat, am dus-o in casa la unu' si ala i-a smuls si le-a aruncat."
"Le-a aruncat unde?! Unde, zi unde?"
"Le-a aruncat, nu stiu eu."
"Ma, tu stii ca alea fac 1 milion 500? Daca scoti banii astia, baiatu' ala nu mai are nicio pretentie. Vladut, stai aici, ai auzit?!"
Vladut incuviinta si ramase pe loc cu mutra spasita.
Intre timp, comisarul-sef al sectiei, alti cativa politisti au traversat holul si au raspuns la salutul respectuos al lui Vladut. Cu totii aveau cate o replica buna: "Iar ai venit, Vladut?!", "Din nou aici?!", "Ce faci ma baiete?!"
Agentul care a prelucrat textul primei noastre foi scrise a venit sa ia datele lui Vladut: il cheama Talmaciu, e nascut in 93, pe 18 martie....si adaug eu, vechi prieten al institutiei. Si de aceasta data a fost pus sa astepte.
Zis si facut. Vladut a ramas acolo, eu asisderea, politistii in uniforma de asta data ieseau pe rand sa vada care e masina fara capace, ca vestea se imprastiase in toata sectia, alti denuntatori intrau si ieseau, care in zambete cu cadrele, care la fel de naivi ca mine si tata.
Vladut a intrat apoi la interogatoriu si paradoxal a semnat ca martor in ancheta inceputa in cazul nostru: informatorul ajuns martor in rezolvarea unei alte infractiuni.
Epilog
Pentru noi, totul a durat 1,5h, fara ca vreuna din parti sa fie analfabeta, desi lectii de romana sunt intotdeauna binevenite intr-o sectie de Politie. Dar bineinteles ca a fost rost si de o revenire: uitasera sa ceara o a x-a semnatura tatei pe hartoagele mult albastrite cu text declarativ si constatator.
Asteptam rezolvarea cazului...cu sufletul la gura. Intre timp, parcarea paleste fara cele 3 capace argintii, originale de Dacia Logan ale tatei.
Voi reveni cu noi informatii de pe parcursul anchetei.
Astazi de dimineata am facut prima vizita intr-o sectie de Politie- mai exact sectia 1, din cartierul in care locuim. Dupa un weekend dogoritor, cineva a vrut sa racoreasca rotile masinii tatei si i-a dat jos si luat 3 capace. Nu orice fel de capace - capacele originale:), alea care rezistasera cu stoicism 4 ani - de la fabricarea masinii si pana in weekend. Ca sa-mi pot arata indignarea, voi accentua si faptul ca 6 luni, in fiecare an, masina merge pe un drum judetean garnisit cu niste cratere care inghit rotile cu totul si nu s-a intamplat sa pierdem capacele, care erau fixate manual, fara niciun sistem de siguranta.
Firul evenimentelor fusese asa: sambata am mers la cumparaturi, la amiaza eram acasa cu masina parcata la bulevard, duminica dimineata la 6, capacele lipsa. Deci hai la Politie!
Ancheta...
Ieri, sectia de politie nu avea personal calificat - adica El Criminalisto, astazi avea: un dandi in blugi cu pense deasupra buzunarelor, cu parul gelat si miscari rapide - el a facut cercetarea la fata locului (care era de fapt in parcarea sectiei): 5 fotografii digitale, din lateralele masinii si cu o rigla de masurare panzata asezata in dreptul rotilor care sa certifice detalii importante in elucidarea cazului.
In interior am mers pe mana cadrelor civile care ne-au purtat prin tot felul de sali de ancheta atent incuiate cu chei. Un prim agent de 45-50 de ani ne-a tras dupa el pentru a scrie plangerea, pentru ca DA, acum exista formulare tipizate care sa usureze compunerea textului. Bine, noi eram deja pregatiti cu o plangere ca la carte, gata elaborata de acasa, insa incompatibila cu procedurile moderne ale sectiei.
L-a asezat pe tata pe scaun si l-a pus sa scrie prin dictare toate detaliile de identificare si cum i-au fost sustrase "capacele ornament" de la 3 dintre rotile masinii marca Dacia Logan. Mai mult, a reusit sa ne ajusteze si timpii de actiune a hotului, mai exact la orele amiezii sambata cand deja se stia din sursele politienesti ca "suspectul" traversase bulevardul. Suspectul este un individ proaspat absolvent al unui stagiu de inchisoare, mare amator de capace si stergatoare de parbrize.
Autoritatea la lucru
Trecand la etapa urmatoare, aia de imprietenire intre reclamant si autoritatea constatatoare, politistul a "ridicat" discutia la un registru mult mai apropiat: pertu-ul:). Tocmai se muncea la intocmirea declaratiei prin care trebuia ca tata sa se constituie parte civila, cand a intrat in sala un alt "mare", in civil, atent si preocupat de problema in desfasurare. A decis o noua constatare la fata locului, oprirea anchetei si reluarea acesteia de catre persoana lui, in calitate de sef a celui care ne "orientase" anterior.
Din nou afara in parcare, iarasi observatii atente, intrebari amanuntite de genul: "Ati observat si altceva langa roti/masina in acea dimineata?" si raspunsuri la fel de corecte: "Da, era un caine sub masina...si atat". "Nu, nu cainele, langa roti!" "Nu, langa roti nimic altceva." Daca era luata vopseaua, daca mai lipseste ceva, daca are Casco, daca acele capace erau prinse cu ceva, daca e proprietate personala.... Eheeee, cercetarea asta putea sa dureze ore numai discutand despre ora, loc, conditii de savarsire, tipul bunului posedat etc.
Ne-am reintors in cladire pentru elaborarea procesului verbal, unde din doua cuvinte am fost exilata pe canapeaua ciupita din holul sectiei. Merge doar proprietarul. Nu mi-a parut rau, aveam sa asist la discutii interesante.
Cat timp s-au luat primele date, am suras sagalnic cand un alt prejudiciu era consemnat la biroul vecin: un dispozitiv de kilometraj, o banda fosforescenta, ochiul de pisica si un portbagaj de bicicleta fusesera sustrase de pe un cadru de bicicleta. Politistul intreba cum arata dispozitivul: "Asa, rotund era?!" Veni si raspunsul: "Da, rotund, mai spre patrat."
Vladut, omul politistilor
Revenind...ma aflam pe canapeaua ciupita din hol. Apare un personaj tanar, costeliv, cu ochelari de vedere mascati de sapca, pantaloni scurti si slapi ieftini, de taraba. Cel ce anchetase furtul obiectelor de pe bicicleta il intampina cu un zambet larg:
"Vladut! Dar acum se vine? La cat ti-am zis eu sa vii? Parca mai dimineata, la 8?!"
Cu capul plecat, Vladut raspunde: "M-am trezit mai tarziu."
"Te-ai tuns? Ma, tu te-ai tuns?! De ce te-ai tuns? Te-ai tuns, ma?
Baiatul tacea din gura, din nou cu privirea lasata.
"Ma tu te-ai tuns ca sa nu fii recunsocut, asa-i?!"
"Nu, era lung parul."
"Ce-ai facut cu bicicleta, ia zi mai departe, cum a fost? Ca mai avea un dispozitiv de kilometraj, un cablu, un portbagaj pe spate!"
"N-am luat, am dus-o in casa la unu' si ala i-a smuls si le-a aruncat."
"Le-a aruncat unde?! Unde, zi unde?"
"Le-a aruncat, nu stiu eu."
"Ma, tu stii ca alea fac 1 milion 500? Daca scoti banii astia, baiatu' ala nu mai are nicio pretentie. Vladut, stai aici, ai auzit?!"
Vladut incuviinta si ramase pe loc cu mutra spasita.
Intre timp, comisarul-sef al sectiei, alti cativa politisti au traversat holul si au raspuns la salutul respectuos al lui Vladut. Cu totii aveau cate o replica buna: "Iar ai venit, Vladut?!", "Din nou aici?!", "Ce faci ma baiete?!"
Agentul care a prelucrat textul primei noastre foi scrise a venit sa ia datele lui Vladut: il cheama Talmaciu, e nascut in 93, pe 18 martie....si adaug eu, vechi prieten al institutiei. Si de aceasta data a fost pus sa astepte.
Zis si facut. Vladut a ramas acolo, eu asisderea, politistii in uniforma de asta data ieseau pe rand sa vada care e masina fara capace, ca vestea se imprastiase in toata sectia, alti denuntatori intrau si ieseau, care in zambete cu cadrele, care la fel de naivi ca mine si tata.
Vladut a intrat apoi la interogatoriu si paradoxal a semnat ca martor in ancheta inceputa in cazul nostru: informatorul ajuns martor in rezolvarea unei alte infractiuni.
Epilog
Pentru noi, totul a durat 1,5h, fara ca vreuna din parti sa fie analfabeta, desi lectii de romana sunt intotdeauna binevenite intr-o sectie de Politie. Dar bineinteles ca a fost rost si de o revenire: uitasera sa ceara o a x-a semnatura tatei pe hartoagele mult albastrite cu text declarativ si constatator.
Asteptam rezolvarea cazului...cu sufletul la gura. Intre timp, parcarea paleste fara cele 3 capace argintii, originale de Dacia Logan ale tatei.
Voi reveni cu noi informatii de pe parcursul anchetei.
joi, 5 iulie 2012
Doamna, sunteti pocaita?
Si la un moment dat...
Am copil. N-am ce sa fac. Sablonul mamelor ocupate cere ca uneori sa uite de ele insele. Nu uneori, de cele mai multe ori. Intr-un mediu dinamic in care de zeci de ori pe zi pui mana pe servetelele umede si uscate, scutece si creme, geluri de dus si prosoape, haine si bavete, jucarii, mancare si vesela si de sute de ori pe copilul deplin incarcat de miscari browniene, apare o distanta cosmica intre propriile degete si un ruj rezistent la transfer ori un tratament de rasfat cu Veet Easygrip.Tocmai de aceea, fara artificii suplimentare, iti cumperi o fusta lunga, larga, eventual scumpa si iesi in lume, tot in lesa copilului care de data asta vrea scos afara, dus in parc, la copii, la iarba verde, sa-si toarne nisip in cap sau mai bine sa-l arunce in ochii altor copii. S-a creionat imaginea, da?
Nu e timp pentru toate, apelezi la "mestesuguri".
Vizita
O dimineata de vara, intr-o luna de iulie 2012. Cu masina ticsita de lucruri si oameni, am mers in vizita la casa bunicilor. S-a intamplat ca mama sa-si gaseasca niste parteneri de negot fix in fata portilor si i-a invitat din drum, in curte. La sat e multa ospitalitate...asa ca...erau multi, vreo 3 adulti barbati (nevestele pazeau van-ul in strada), restul puzderie de copii, rotofei si dezbracati, cu pigmentul ca ciocolata Kandia cu 75% cacao.Despachetam pe rand din masina: bagaje, copil, inclusiv tot ce inseamna bucatarie, farmacie, ingrijire copil si ma miscam incoace si-ncolo cu sandalele la nivelul solului, in fusta mea lunga, cu tricoul care ma acoperea bine, cu parul strans fedeles, eu ochelarista fiind si evident incalecata de nevoia de atentie a celei mici. Jucatorii in comertul cu pene, acum clienti de business ai mamei, cu fetele lor bronzate asistau la "spectacol" calarind niste buturugi aflate in mijlocul curtii.
Fara sa stea mult pe ganduri, unul mai gras cu luciu de bronz pe fata si pe bratele golase pana-n umeri ma abordeaza dupa ce-si luase inima in dinti:
"Doamna, sunteți pocăită?!"
M-a lovit o realitate negandita pana atunci, neconsiderata si deloc onoranta. Nu ma vedeam decat o mama obosita. Dar altii descoperisera convertirea religioasa.
Si sincer, ce era sa-i spun? "Ma nene, nu, sunt doar neepilata!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)